Daca noi doi ne intalnim in Rai
In Raiul ala fara flori de primavara
Poate-o sa vrei sa-mi dai
Un pic din ochii tai de seara
Pe-un nor calare o sa te sarut
Ascuns de ingeri si de Dumnezeu
In Rai, asa ca la-nceput
Ca la-nceputul meu.

Daca noi doi ne intalnim in Rai
Pe o colina pictata-n acuarele
Te-as pune pe-o aripa sa stai
Si rama face-ti-as din stele
O sa ne prinda ploaia-n galaxii
Iar eu adun comete
Sa strang cu tine mii si mii
De sori si de planete.

Daca noi doi ne intalnim in Rai
Si suntem prigoniti pe o secunda
Tu floare, petalele-ti sa mi le dai
Plutind usor pe-o unda
Hai sa fugim apoi in infinit
Spre marea de lumina
Sa ne-asteptam necontenit
Petalele sa vina.


Poezie dedicata, fara voia ei
Andreei Pitei

On the clock who's dieing slowly, on the window sun its gone
On a valley where the ghosts, all of them the scream begun
On a sky wich never melted like today in purple rain
On a field with many flowers, on those flowers full of pain
On the mountains, on the hills, on the rivers, on the eyes,
On the woman who betrade me in her heart of ice
On the childs, on the grandparents, on my mother, on my dad
Everything and everybody wait his heaven and his death.

On the blue and on the yellow, on the black and white and grey
On the stars, wich are eternal as we all belive and say
On the birds and on the clowds, on the Gods and on the hell
On this univers perhaps, on infinity aswell
On the music on the shadows, on those hands who give a hug
On the bitter, on the sweet, on a mouse, or on a bug
On the water that we drink, on the blood again, on bread
Everything and everybody wait his heaven and his death

　
If I'm the God of God himself
I'm right above the sky into a cloudy bed
And God is small for me just like a little elf
Who drinks water and eats bread
I'll make him pray for more than that
I'll make him cry for every day and every month
To sing for me in miracles and light
I'll hug him every time, but not so tight
I will forget completely about the sin
I'll make an apple river for the men
To sink into the pleasure. I mean
In orgies with snakes and women, that's a good plan.
And if I am God, more than the God again
I'll crucify the brain but not the hand
The greed, the lies, the murders and the fame
Cause this is God myself, and this is where I stand.
And I don't think I'll ever judge someone
That's all my God decision and I'm done.

Deep into my darkest space
Ther, where shadows have no place
Where my faith's a dirthy beast
I am kissing "deep" a priest.

I am striped down to my bone
All my God's around are gone
It's a bloody hunger feast
Borned into my hideous priest.

All the dreams are melting fast
Into hate, revenge, untrust
All before this painfull kiss
Of my tiny little priest

Strip the priest until he's hot
Burning in the devil's plot
Strip him till he dies in pain
Untill nothing will remain

All the angels in the sky
Kiss eachoter and then die
As i kiss that hole of hell
And the dirthy priest aswell.

Sometimes... it's not so far away from me
Not even close as it supposed to be
It's in a middle... all this time who pass
It's in a middle of a field with blood on grass

I need another wing to live much more
I need it, but sometimes I'm not so sure
Right in the middle of my head
Or in the middle of my heart instead

Just give me please another chance
I need a little bit more time to sing and dance
Don't leave this middle time to pass
Don't leave my wing to lay under the grass

Pas cu pas spre casa noastra
aia veche
smulsa via-n poam'albastra
cu pereche
Daca ma intrebi pe mine
te astept
Tipa tare ca se-aude-aici,
in piept.
Este inima, stiut-a draga,
doare...
Ca de-atat ce-asteapta timpul
nu mai moare.

Pas cu pas catre gradina,
un picior
Mangaind tarana plina
de suspin si dor
Face-un pas si inca unu
mai razlet
Ei..., piciorul ca si plopu' ca si prunu'
-i indraznet
Crede el c-o sa te vada
chiar acum
Nu te vede si il doare,
ce nebun...

Pas cu pas, da' hai la dealu' scolii
ca sa vezi
Hai sa numaram stejarii
aia verzi
S-adunam o mie de-ntrebari
aiurea
Sa dansam in mandre hori
cotroboind padurea
Robotind peste granitul de argint
si, iar mi-e dor,
de ce sa uit de ce sa mint...
de concasor

Si pas cu pas la pas cu amintire
draga mea
Acum noi oameni dintr-o fire
s-ar putea
Sa obosim si sa uitam de toate.
prea tarziu...
Sa coboram pe uliti sau prin spate.
prea pustiu...
Piciorul meu si inima si mana
nencetat
Asteapta saptamana, anu', luna
de-'Nviat
Ca la Crucele cornele de toamna
sa ne vedem cumva vreodata
iubita doamna...

Poezie dedicata bunei si iubitei mele prietene, Vali Ionescu

Daca maine moare, arcuit in soare
Coasta unui cal calarit calare
Daca totusi maine soarele rasare
Calul nu se duce, el e tot calare

Daca maine moare calul meu de mare
Unduit pe val ca o cugetare
Plansul o sa-l aflu sterpelit in zare
Calul iar se duce-n goana lui cea mare

Daca maine floarea e un pic mai floare
Calului ce-i merge trapu-n departare
O sa-i dau sa bea apa de la mare
Calaritul are gust de spini si sare

Daca maine mama plansa-ntrebatoare
Vrea sa mane calul catre-aplecatoare
Mama mea cea buna, mama mea cea tare
Mana-l inapoi catre val si mare

Daca maine calul rataci-ntr-o stare
Nefireasc-asa, cum e-ntreaga mare
Eu o las pe mama ca pe-o intrebare
Si ma sui pe calul calarit calare

Oricate poezii as scrie despre mama
Cu siguranta n-ar fi de ajuns
Oricate poze ti-as mai pune-n rama
Tot ar ramane chipuri de ascuns.

Oricate lacrimi as vedea la tine mama
O sa-ti ramana una singura de plans
Oricate ganduri te-ar strabate-m taina
Nu mi le-ai spune, ar fi de nepatruns.

Oricate vorbe tanguiesc eu mama
Si cum le-as pune, parca le vorbesc
Doar una singura e tare ca o stana
Si asta-i sigur: te iubesc!

Soarele stăruia împrăştiindu-şi razele peste imensul de apă. Transformată în baie de lumină Mediterana clocotea într-o culoare întocmai închipuită şi pusă acolo, din coşmarurile pe care le aveam cînd eram copil, referitoare la cum ar fi dacă s-ar despica pămîntul în două. Să vezi o zi plină de vară în deşertul de apă de lîngă Pembroke te face să te laşi de fumat, căldura asupreşte orice dorinţă oricît ar fi ea, dorinţa, de rece. Venisem la muncă iar zilele de muncă aici sunt îngrozitoare. Deşi încă dimineaţă, termometrul explodase deja, lumea nu venise, doar o siluetă a unei colege se zărea la poarta companiei.
Cea mai hidoasă dintre toate, Rose-Marie, femeia de serviciu. O făptură diformă, aveai impresia că e un copac scîlciat cu tălpi de melc în loc de picioare şi cu o cocoaşă suficient de proeminentă încît să crezi că poartă o sarcină pe spate, nu în burtă. O faţă comprimată pe care nu distingeai trăsăturile corect, nasul confundîndu-se cu buzele şi bărbia. Păşea agale cu picioarele-i tolănite parcă pe asfalt fiecare într-un lateral incert, producînd un zgomot nevrotic şi sacadat, cu o ritmicitate de ceas elveţian. Rose-Marie era gluma noastră preferată. Rîdeam de faţa ei de extraterestru anemic, de sînii ei prelungi ce se revărsau peste o burtă scobită mult prea mult înspre coaste, de cocoaşa ei "de Hugo", de părul alandala colorat cu cerneală veche, de mîinile-i de bărbat muncitor în construcţii şi de vocea guturală spre isterică, ce ne spunea de fiecare dată bună dimineaţa. Ba chiar o imitam lăsîndu-ne mîinile să danseze intenţionat pe lîngă corp în sensul "rose-marie-an" şi ţuguindu-ne buzele.
Dar ziua aceasta era să fie una însemnată pentru ea, ziua în care am înţeles că Rose era altceva decît ceea ce credeam noi, mai mult decît un clovn enervant ce ne distrugea speranţa unei dimineţi frumoase.
Stăteam lîngă piscină, ne relaxam cu totii, admiram copiii şefilor nostri cum se bălăceau în apă. La un moment dat una dintre femei începuse să urle disperată că nu-şi zăreşte copilul, cătînd cu privirea către apă. Nimeni nu s-a mişcat din loc, toţi eram confuzi. Din spatele nostru Rose-Marie, cu mersul ei "melcian" a ajuns pînă spre bazin şi dintr-o dată s-a desprins de pe barele de protecţie şi a a intrat în apă. După cîteva secunde o vedem cum iese cu copilul din apă, şocaţi de uimire.
Însă nu asta a fost partea care a făcut-o pe Rose-Marie eroină în ochii mei, ci momentul în care se dezbrăca, moment văzut şi remarcat numai de mine, cel care deja se simţea vinovat pentru toată cavalcada de insulte, persiflări, glume de prost gust la adresa ei. Părul ud lipit de faţă strălucea de data asta într-un mod aparte, adus spre frunte descoperea o cicatrice ce pornea din creştetul capului şi se termina în călcîi, trecînd prin torace, abdomen, rotindu-se pe după coapse şi copleşind ciolanele subţiri, lipsite de formă. Un cîntec de jale se desprindea de pe ochii ei desenaţi, blînzi şi calzi dintr-o dată. Mila ce m-a străbătut din cap pînă-n picioare, la fel de lungă şi profundă precum acea rană de pe pretutindenea corpului ei, a stăruit pînă în clipa în care într-o zi am auzit că Rose-Marie se aruncase de pe stîncile înalte săpate de valurile mării din Malta. Cîteodată dimineaţa o văd leneşă cu cochilia în spate spre poartă...

I am like a box, empty inside
With some lights and two wings beside
One of them its alive, and flies
Anouther one suffering in pain, cry.


I feel like a cube with more then six faces
Like a mirror ripped in two spaces
One its for my beauty and truth
Anouther one looks like you.


I feel like a tree in a red dress
So fragile in my white emptiness
I feel so yellow and green
But more then this, like seventeen.


I feel like a child with a dead mother
Replaced by birth, I dont bother
Walking arround in a dirty street
With a car or with my only one foot.


I feel like an angel, again with one wing
All the sky in my eyes to bring
I still look like a type of car
Old and cruel, walking so far.