Cu cîteva zile în urmă am urmărit stupefiat prima aşa-zisă căsătorie homo din România. Un circ aberant şi de prost gust cu două creaturi ciudat îmbrăcate, unu în "Fantoma de la Operă" şi celălalt în rochie de mireasă. Nu mi-a plăcut niciodată ideea de travesty, o consider depersonalizantă şi oripilantă, să-ţi negi bărbăţia lipind-o cu scoci, să te poceşti aplicând peste un chip uman o mască grotescă e doar lipsă de respect pentru propria personalitate. Într-un fel sau altul travestirea este o formă de blasfemie, cu atît mai mult cu cît defăimarea se produce într-un scop profund profan pe un "ceva" sacru, corpul uman fiind darul cel mai de preţ pe care Dumnezeu l-a lăsat oamenilor. Extinzînd ideea, ma gîndesc că nerespectîndu-ţi corpul îşi pîngăreşti şi sufletul, alt dar de preţ dat de Dumnezeu.
Revenind la maritişul între "solcănei", o fi sau nu bine nu e treaba noastră să judecăm lucrurile astea, există cineva cu mult mai ocupat de aceste probleme decît ar trebui să fim noi. În aceeaşi emisiune apare un fel de popă, numai după barbă, cu o faţă mongoloidă, cu o tentativă de personalitate autoritară, solid implementată în morala creştină chipurile. Argumnetaţia acestui domn a culminat de fapt într-o alta emisiune, cea în care unul dintre protagoniştii "poponărelii" respective a recunoscut că totul a fost o farsă ridicolă menită să creeze un nou scandal mediatic "a la OTV". Aşadar, cînd tipul ală stupid şi lipsit de orice experienţă de viaţă şi de creieri a spus că îşi cere scuze pentru toată tărăşenia, popa al nostru, Florian Bichir pe numele lui, spune cîteva lucruri greu de imaginat. Am urmarit emisiunea în arhiva de la Acces Direct şi credeţi-ma sunt multe cuvinte de spus în aceasta situaţie "de un prost gust îndoielnic!!!!" (citat din Bichir). Urmăriţi shi dumneavoastră pe linkul: http://www.antena1.ro/index.php?page=webcast&id=43586&type=show&item=179
Iată ce afirmă Bichin ăsta, atenţie la filmuleţ. în următoarele fraze "bichiniene":
"Da de ce ai intrat Alex (unul intre însurăţeii gay) în acest joc absolut penibil, nu ţi-a fost ruşine să aduci atîtea injurii bisericii ortodoxe? Să iei în derîdere o taină..."
"Da, dragă Alex, (...) vreau să te informez că n-o să rămînă aşa, conform legii 489 din 2006...deci...defăimarea şi ofensa adusă public simboluri{lor} religioase se pedepseşte prin lege"
"O să plătească şi maimuţa aia....că dacă mi-aş pune mintea cu voi să vă dau în judecată pentru calomnie...."
"Nu îmi iei Dumnezeu' la mişto, nu îmi iei biserica la mişto..."
Ei bine, asta este morala creştină a bisericii strămoşeşti: să arăţi cu degetul, să ameninţi cu tribunalul, să tuni şi să fulgeri ca un nesimţit, să loveşti într-un om aflat deja la pămînt. Din cîte am aflat cu toţii, discuţia se poartă între un copil rămas fără părinţi şi conamnat de societatea asta de căcat, la infracţiuni, amăgit şi prins în plasa unui joc obscur de către un nebun şi un tip care se pretinde reprezentant al BOR. Îmi vine să BORăsc...
Înainte de a-i arăta acestei stihii cu figură desprinsă din filmele horror, cu aspect primat, deprimat, deprimant şi caricatural cum se autoprezintă şi autocaracterizează biserica ortodoxă pe care o linge el în cur la televiziune, hai să despicăm firul în patru pe nişte tematici. Căsătoria gay în România este ilegală, clar! Un om al bisericii trebuie să înţeleagă lucrul ăsta, avînd experienţă socială preotul trebuie să fi priceput că Alex şi Alexandra sunt un produs mediatic, aşa cum preotul este produsul bisericii lui Dumnezeu. Produsul mediatic stă în studioul de telviziune iar produsul bisericii stă dracului în biserică.
Ca orice angajat, popa e un muncitor plătit, un om la fel ca şi mine ca şi tine, iar instituţia lor este un fel de fabrică de cîrnaţi sau e uzină mecanică . Din banii noştri, bai Bichir, din banii ăştia munciţi de noi, din banii babelor proaste care îşi rup de la gură să bage în cutia milei, sunteţi voi plătiţi! Referitor la faptul că nu poate să îţi ia cineva biserica la mişto, nici o problemă o să te luăm doar pe tine şi nu numai la mişto ba chiar la mai multe: la palme, de urechi, la scuipaţi, în siktir, pe după pulă, etc.
Bichineţ a făcut-o pe Alexandra "Maimuţă"!; uite şi tu cine vorbea. Cum arată un preot, în special ortodox, măi ăsta? Nu cumva ca o travestită? Nu cumva împopoţănat ca un pom de Craciun, nu cumva îşi împleticeşte izmenele printre sutane multicolore asemănătoare colecţiilor de moda de la Milano?
În activitatea mea de ziarist am scris despre foarte mulţi preoţi: popi hoţi, popi gay, popi curvari sau beţivi etc. Dar cel mai mult m-a marcat cazul fostului paroh al Bisericii Adormirea Maicii Domnului nr.2 din Constanţa. Nu o să reproduc mai mult decît atat: omul ăsta în afară de faptul că transformase biserica într-un SRL, era afacerist, este pînă şi astăzi patronul Casei Verzi din Mamaia, a divorţat de soţia care a trăit alături de el coşmarul vieţii ei şi a intrat în politică. Este imaginea cea mai clară a simbolurilor religioase despre care vorbeşte împuţitul ăla la televizor cu atîta mînie, este cel mai evient semn al pioşeniei popilor din România. "Popa Gheorghe Stoica şi-a primit pedeapsa", asta a afirmat Arhiepiscopului Tommisului într-un interviu pe care i l-am luat în decembrie 2004 pentru ziarul Independentul: "Dumnezeu i-a luat la El copilul pentru că a părăsit biserica...". Ca să accentuăm ideile, hai să prezentăm cîteva dovezi despre felul în care arată simbolurile bisericeşti terfelite de dobitoci cu feţe bisericeşti de bichineţi şi alţi popi şi poponeţi.
PS: Cercetaţi fraţilor şi acest scurt articol din ziarul diavolului "Libertatea", în care veţi vedea ce frumos îi stă feţei bisericeşti în poziţii SIMBOLICE pentru biserica lui Bichir: http://www.libertatea.ro/stire/preot-filmat-in-timp-ce-facea-sex-218296.html
Din ciclul popii sunt preotese:Travestitul divorţat de Bichir
Author: Iulian /
Din ciclul "Popi şi preotese": Rugăciune de iertare a masturbării!
Author: Iulian /Încercase tot felul de bărbaţi, mai tineri mai bătrâni, mai lefteri mai bogaţi, da' parcă tot ăştia cu bani erau mai buni. Şi cu un nume dacă s-ar fi putut.
Aurel era un băiat de treabă, se mutase din satul lui din vârful dealului doar ca să poată fi cu Manuela. Manuela? Da, Manuela Popa. Aurel? Da, Aurel. Aurel Preoteasa. Pentru că vacile şi boii nu mai erau de mult o pâine sigură pe masă, Aurel s-a dus la biserică şi a intrat în cor. Preotul, om cu suflet de înger, l-a văzut mai amărât şi mai pirpiriu şi l-a aciuiat pe lângă el. După ce dascălul din sat a murit, sărmanul, bătrân şi bolnav, preotul l-a luat pe Aurel drept dascăl şi l-a trimis şi la seminar.
Mai murea câte unu prin sat:
- Cine vine pentru slujbă?
- Popa şi....Preoteasa.
- Ce să cate preoteasa....
- Nu nevastă-sa mă, aşa îl cheamă pe dascăl....
Manuela Popa, aşa o chema pe cea care urma să îi devină soţie. Soarta o purtase prin paturi diverse, acum urma sa treacă prin patul unui popă. Taică-su nu mai suporta umilinţa vecinilor:
- Ai văzut-o mă aseară pe fică-ta? Ce se mai futea cu unu pe terenul de fotbal, a vazut-o toată lumea.
Odată trimisă la ţară, loc al prejudecăţilor, suspiciunilor şi bârfei, Manuela crezu de cuviinţă că ar fi bine să-şi petreacă timpul cu un băiat cuminte, om la locul lui, cu intenţii serioase şi cu reputaţie bună. Aşa l-a cunoscut pe Aurel:
- Eu sunt virgină, să nu îmi ceri să mă culc cu tine, că n-am s-o fac.
Numai noaptea când stelele în drumul lor lent pe orbită se lăsau către munte, Manuela îşi strecura mâinile în chiloţii dantelaţi şi cu unghiile îşi zgâria uşor labiile şi părul tăiat scurt. Gândindu-se la Alin, văcarul bunicilor săi pe care îl urmărise când se pişa după o claie de fân.
Alin avea 17 ani, era încă un copil, dar cu o statură impresionantă, statură ce de altminteri zdruncinase creierii deja înfierbântaţi ai Manuelei.
Preoteasa însă visa doar la pielea fină şi decolteul generos al fetei. Apoi se trezea din somn înfierbântat, rugându-l pe Dumnezeu să îl ajute să nu îşi atingă penisul, considerând că asta ar fi fost mare păcat.
După patru ani de chin, timp în care Manuela se culca mereu cu Alin şi Aurel se ruga pentru păcatele lui de labagiu, cei doi s-au casătorit. El era obligat, doar aşa putea primi o parohie, altminteri trebuia să se călugărească. Ea, şi ea obligată, altminteri o omora tată-su. Prima seară de dragoste a fost doar prima seară de circ. Popa în pat cu Preoteasa. Numai că Popa era ea şi Preoteasa era el. Femeia n-a avut nici un fel de plăcere, l-a lăsat să dea din cur, oricum n-a dat de prea multe ori. Apoi s-a grăbit spre baie:
- Ma duc să mă spăl că sunt plină de sânge!
Preoteasa nu s-a uitat nici măcar cu coada ochiului, crezând că până şi asta ar fi un păcat.
După alţi patru ani, Manuela a născut un copil. Cam robust spun unii, îl cheamă Alin. Din fericire Popa maritată cu Preoteasa a devenit preoteasă, Preoteasa în schimb a rămas tot o preoteasă.
Chip cioplit (I)
Author: Iulian /
Curicullum Laudatum
Author: Iulian /N-am fost niciodata in stare sa imi fac o descriere pe masura. Pana si CV-urile mi le gresesc ca fraieru', noroc cu standardul. Am insa o idee. Imi pot face publicitate prin ceea ce au scris prietenii mei despre mine pe forumuri.
"Acum fàrà glume...cine nu-si aminteste de Jean Iulian Ilie?A bulversat cu vàrf si ìndesat toate criteriile moale si spirituale ale grecenilor...care l-au judecat aspru si nu i-au apreciat capacitàtile intelectuale,despre care pot sà và spun cà sunt ìntradevàr demne de laudà...fàrà glumà,eu am cunoscut tare putini oameni inteligenti,foarte inteligenti...el este unul dintre ei...Il cunosc bine,de tare multi ani...iatà de ce am curajul sà afirm toate aceste lucruri...ìmi amintesc cà am citit Schopenhauer doar ca sà ìl pot contrazice,si ca sà vàd dacà e un bluff faptul cà zice a cà l-a studiat...a avut dreptate ìnsà...Acum,de curànd,aflu cà prietenul meu de mult,Jean,este coprezentator la un show de televiziune...verific ,si aflu cu stupoare si màndrie cà...asa este...tipul cu care colindam pe dealul scolii exersànd conversatia in limba englezà,care-mi picta flori si naturi moarte pe bucàti de lemn,care dansa break-dance pe ritmul lui Michael Jackson,si care scria poezii acide dspre lumea care-l ìnconjura,este acolo...si are bucata lui de celebritate...asa de màndrà am fost de el,ìncàt nu m-am putut btine si am sunat toti prietenii mei càrora le-am dat adresa televiziunii unde el profeseazà...nu ìn romània,bineìnteles...ìn Romània prejudecàtile sunt o politicà si o formà de organizare...dacà v-am stàrnit curiozitatea,ìn fiecare vineri seara,la 21,30,asezati-và ìn fata calculatorului,accesati http://www.one.com.mt/index.php-id=430 Show-ul se numeste The Academy...visualizati ìn direct emisiunea,si-l veti vedea pe Jean...poate nu o personalitate de marcà,da cu sigurantà unul dintre noi,un om ca noi toti,un fiu al Greciului... " Vali Ionescu
"Imi place sa citesc ce scrie si cum scrie vali, cred ca imi este dor de tine, nu te-am vazut de foarte mult timp. Mai cred ca odata cu tine a plecat si dramul acela de energie pe care reuseai sa-l transmiti celor tineri. Nu a reusit nimeni sa te inlocuiasca. Citind randurile tale realizez ca ai fi fost o tare buna profesoara de romana, reusesti sa transmiti emotia si sensibilitatea . sunt mandra ca astfel de oameni sunt din greci. Am aflat si despre Jean. Nu ma pot abtine sa nu spun: " iata valoarea". Chiar daca nu sunteti aici, cu noi, sunt sigura ca nu va veti rupe de locurile natale , poate mai tarziu veti fi langa noi si o sa ne povestiti cate lucruri au aflat strainii , prin voi, despre noi." Doina Cocos
"Jean?sunt màndrà de el...si mà bucur din tot sufletul pentru realizarile lui...asa cum multi greceni vor fi màndri sà spunà..."Iulian Ilie?e din sat cu mine..." " Vali Ionescu
"Despre Jean si eu m-am informat si chiar am vazut secvente din show si nu pot sa zic,,Da il stiu din vedere!E din sat cu mine! " Mateo
"jan te vad un pic complexat.inainte de a fi tigani sau romani suntem oameni.eu imi aduc aminte ca tot timpul erai inconjurat de prieteni"romani".daca nu face nimeni diferente de ce le faci tu?noi in italia(vali poate confirma)ce ar trebui sa mai spunem vazand tot ceea ce combina alti romani?mie nu mi-e rusine cu ceea ce sunt si mandria de a fi romanca o am inca.cred ca personalitatea noastra nu poate fi definita de rasa ci de ceea ce facem in viata si de suma tuturor experientelor." Cerasela Modiga
"Jean nu-si face nici un complex,Cerasela..el subliniazà doar o realitate...cà a fost nu defavorizat,dar marcat cu acest blazon...e o diferentà...dar,ai dreptate,Jean a avut norocul de a gàsi si prieteni buni care au vàzut ìn el sensibilitate,un adevàrat prieten,o minte mai mult decàt sclipitoare,inteligent si...curajos...Nu-i spun mai multe cà prea multà celebritate stricà,nu-i face bine...Mà bucur cà a ràmas ancorat acasà,acolo pe stràzile care ne umpleau bocancii de noroi,pe pietrele de pe dealul scolii,pe pajistile de toporasi si stànjenei...Iar faptul cà e aici,printre noi,si polemizeazà cot la cot cu noi,e o dovadà cà nu-i pasà de ceea ce pot unii sà creadà sau sà spunà...Oscar Wilde spunea ìn lucrarea "De Profundis":"E preferabil sà stii cà lumea te vorbeste de ràu,decàt sà stii cà nu te vorbeste deloc..." " Vali Ionescu
"iulian , te felicit pentru realizarile tale ,iti doresc mult succes dar faptul ca arunci cu noroi in urma ta ma face sa cred ca ai ramas tot in ,, batatura" de la greci .ce usor este sa crosetam cuvinte ,sa ne laudam cu ce am fi putut face noi daca.... . vino si munceste cum au au facut-o altii pe care tu ii calomniezi acum si dupa 40 de ani de munca si nervi tociti mai discutam " Habar n-am cine a scris asta!
"iti cunosc parintii ca fiind oameni muncitori si ii respect pentru asta .cand am folosit cuvantul batatura am facut referire la anumite afirmatii pe care le arunci in necunostinta de cauza si atunci ele capata aer de barfe .stii bine ca se spune despre adevar ca este undeva la mijloc si nu cred ca cineva se poate lauda ca a ajuns la radacina lui." La fel ....nu stiu cine mi-a transmis asta!"
"draga jean, nu vreau sa te superi pe mine, dar nu m-am putut abtine si am chemat-o pe mama ta, sa te vada. I-am citit aproape tot ce ai scris. A plans, dar a fost fericita. Stiu asta pentru ca sunt si eu mama de baieti plecati departe.E tare mandra de tine." Doina Cocos
"eu sunt farmacista din localitate, ma cunosti, nu prea am stat noi de vorba, dar sincer imi pare rau. Cea care a pierdut sunt eu.In privinta mamei, sa fii sigur ca am stiut exact ce sa-i arat, in asa fel incat sa nu creada ca te ocupi cu " bazaconii". tot ce ai scris nu sunt bazaconii , doar ca unele lucruri nu le-ar fi putut intelege asa cum ai fi vrut tu. iti urez mult succes in activitatea pe care o faci cu multa placere, asa am inteles" Doina Cocos
"Jane tot respectul pentru felul in care scrii.Stii eu nu te cunosc de cat din vedere, ziceai tu in primul measaj ce l-ai postat aici nu e nici un grup de satanisti,daca ma intreba cineva de tine nu stiam decat sa zic baiatul acela brunet slabut tuns scurt si cu cioc care umbla vara in bocanci si blugi eu asa mi te amintesc de acum vreo 12 ani.Oameni aceea ce te judecau fara sa te cunoasca cred s-ar mandri cu tine de ar stii pe unde esti si ce faci.Oricum lasa-mi sa iti zic bun venit La Greci si sa iti urez sedere cat mai lunga ca esti unul care intradevar da existenta acestui grup!" Mateo
La Multi Ani Miti
Author: Iulian /Prietenia nu are nevoie de prea multe cuvinte. Bine sa le potrivesti si sa le inmoi in eleganta si sublim, si apoi sa le oferi ca pe un buchet de flori celui ce iti e prieten. Prietenia este aproape o inrudire, nu e falsa si nu minte, e sfanta si isi are radacina in tandretea umana. Lumineaza fata omului, il face mai frumos. prietenia nu e simpla dar toti oamenii simpli o pot avea.
Prietena mea Miti a implinit anii, i-am dedicat simplu, cateva vorbe, la postul tv la care lucrez.
La Multi Ani Miti!
Năluca
Author: Iulian /
Iarna drumul către casă prin pădurea de puiet
Încărcată c-o desagă, bante vîtul desuet
Mi-am legat de cingătoare doar surcele
Mîinile-ngheţate dor, lacrimile dor şi ele.
E un alb atins de groază peste cîmpul infinit.
Într-un nor holbat se-nnalţă vîrful lung
Al bisericii din sat, cu privirea îl străpung.
Goală e şi ea, peste poartă răsturnată.
De cînd a plecat la luptă, tatăl meu,
Singură o ţin pe toată, doar cu bunul Dumnezeu.
Iar pe masă zac bolînde, seci, amare, nişte nuci
E pustiu iar plînsul şi el mă apasă rece,
Mă scufund în timpul ăsta, care, nu mai trece.
Ori o fi şi asta doar în mintea mea dementă;
Dar se-aude şi mai tare, tîrîit printre nămeţi.
Nu. Aici de multă vreme nu e sat de călăreţi.
Să ne scoată din durere, disiluzii şi noroi,
Să se-nfunde-n cimitire, au plecat în Rai
Să rămînă peste timpuri o statuie fără grai.
Nu pricep cu ochii mai nimic în crunta zare.
Vîntul aprig viscolind îl poartă-n casă.
Nu. E doar sărăcia lîncezindă de pe masă.
Cîinele se uită trist cu labuţa lui întinsă.
Ce noroc să-i vezi privirea, ce minune
Revarsată ca o binecuvantare peste lume.
Ma închin în taina lumii mele disperate.
Şi alunec fără vrere pe cărarea de prin sat
Unde e călare tata, de pe front înnapoiat.
Calului rănit în mers îi vine să adoarmă,
Hainele-i strîmtate de atîta ger, şlefuite în durere,
S-au lipit de şa, dar mînă cu putere.
Să îl duc în patul unde zace numai Dumnzeu.
Dezlipit de cal se lasă într-o mînă pe zăpadă
Îndreptîndu-şi ochii roşii către mine, să mă vadă.
Am o mie de poveşti, dar acum n-o sa le stric.
Şi el are altă mie de-ntîmplări şi de poveşti:
"De pe armă, fată scumpă, mîna mea să dezlipeşti".
M-a cuprins cu nefiinţa-i răzvrătită în zadar
Drumul pînă-n şezătoare este zbor de rîndunea
Nu mai simt nici greutatea transformată in perdea.
Îl ating c-o frică, parcă, nefirească... în răspăr
Nu ştiu somnul ăsta dulce de-l trezeşte negreşit
Sau de insăşi moartea acră somnul i l-a amăgit.
Chiar şi lui, prieten drept, i-a fost pîn-acuma dor
"Iată-l, a venit, aici e, lîngă mine doarme dus
Nu-l trezesc, îi cînt în vise, pîn' la ălălalt apus".
Cîte zile-am pătimit, zile multe, zile surde
Cum din seaca mămăligă am mîncat si eu şi-un cîine
Amintindu-ne de vremea cînd pe masă era pîine.
Îmi spunea că eşti în viaţă, dar eu tot credeam că minte
Grîul susurînd în vînt povestea pe unde eşti
Iar eu, vai de mine tată, eu credeam că nu mai eşti.
Şi din somn în somn visarea iarăşi m-a descumpănit.
Şi din vis în vis bătrînul se trezeşte sănătos
Faţa-şi spală şi mănîncă şi-i dă cîinelui un os.
Stă şi-ngîn-un cînt de arme, legănîndu-se pe pat.
Raza soarelui plezneşte peste mîini şi peste faţă
Ma trezesc şi eu din vise, că se face dimineaţă.
Dacă moartea asmuţită în pustie e plecată.
El se uită vag prin mine, n-o putea să mă audă
Mă apropii şi în beznă mă lipesc de pilea-i udă.
Nu se mişcă, nu clipeşte, în puterea lui întreagă
Se ridică în picioare, se propteşte pe fereastră
Şi cătînd în hău rosteşte către-o pasăre măiastră:
Hai intoarce-te acasă, sa ne revedem şi noi
Unde eşti, casa-i pustie, plîng pereţii înlemniţi
Nici copacii nu mai mişca, au rămas încremeniţi...
Am lasat copii sa moară, i-am lăsat fără părinte
Am fugit din faţa sorţii, dar pacatele se-ntorc
Sfrederind în suferinţă lacrimile mi le storc.
Eu mai bine în mormînt vreau de azi să odihnesc
De oi fi şi tu acolo sufletul să ţi-l mîngîi
Ca in zilele mai bune, ca în ziua cea dintîi"
Parcă gura lui albită ceartă faţa unui duh
Parcă zbiară din adîncul unei peşteri fără fund
Dintr-un iad şi mai degrabă eu sunt cea care m-afund.
Mîinile-i se mişcă-n grabă, feţele-i se urîţesc
Neagră-i barba, negri-s ochii, dinţii se arată albi
Ce nalucă-ngrozitoare, tatăl meu cu perciuni dalbi.
Spre biserică în fugă drumul eu mi l-am ales
Preotul o să-nţeleagă, o să-i spun ce s-a-ntîmplat
Tatăl meu, nălucă neagră, de diavol e mînat.
Nu din rănile de spadă, nu din corpurile vii
Dracii toţi îi are-ntrînsul, îngeri-i sunt alungaţi
Fără vlagă fug pe ceruri, bieţii sfinţi înaripaţi.
Oamenii zburînd şi ei mă opresc din a mea cale:
"Mergi 'napoi nălucă prostă, chioară eşti pe un' te'ndrepţi
Tu cu Dumnezeu din ceruri vrei aievea să te cerţi!".
"Lîngă tine mor copiii, iar pisicile nu torc
Stafie eşti, mîndră fată, nu mai eşti de pe pămînt
Te găseşti şi tu de vrei, uite-acolo, la mormînt!".
Altfel nu cred spusa tîmpă ale unor căpcăuni.
Dar biserica e goală, chiar şi de învăţături
Sfinţii pe pereţi pitiţi, printre nişte crăpături.
"Izgoneşte-o din altar, Bunul nostru Dumnezeu
Nu lăsa să-ţi intr-n casă, blestematele stihii
În veşmînt de domnişoare cu podoabe aurii".
Iară preotul se plînge că sunt dracul pe pămînt
Seamănă cu tata însă, cînd cutremurat de frici
Zbiară-nmărmurit de groază de acolo pîn-aici.
Să vorbesc aş vrea despre-o mare rînduială
Tatăl meu îl pune pentru slujba-ţi sfîntă
Pentru el te roagă, pentru el... şi cîntă.
Nu-l mai văd ca tată, de nimic nu-i pasă
Urlă precum lupii noaptea dupa lună
Chipu-i precum moartea, vocea-i cam nebună.
Plîng întruna Doamne, ajuta-mă.... iubit parinte
Tînjesc de dorul lui de ani de cînd e-n luptă
Aşa cum vezi, slăbită de puteri cu faţa suptă"
Din gură-i ies cuvinte, dar el nu mai vorbeşte:
"Piei drace de la mine, aici stă doar Isus
Din casa asta pleacă, nu am nimic de spus".
Iar tata nu mai e, doar dracul sta proptit în coasă
Toporul prind cu mîna, şi il ridic spre dînsul
Nu mă mai doare dorul, nu mă mai doare plînsul...
Ce sangerand dispare. Îl văd pe tata, doarme
Zăcând în pat, dar mai cu viaţă lîngă mine:
"Tu fata tatii, m-ai omorît şi m-ai luat cu tine".
Dar plec spre Rai cu tata, uitînd de Necuratul
Spre campuri verzi si ingeri, spre pace, spre caldura
Lasînd acas-un cîine întins pe bătătură.
Regasirile sunt minunate
Author: Iulian /
La noi secunda vine din eternitate
Si tot la noi se sting secunde, zile, ani
Ne-am ratacit ca prostii dupa gologani
Dar regasirile sunt minunate.
Secunde vrednice ne vin inaripate
Pe pleoape, cand amintiri ne navalesc
Si-as vrea sa-ti spun sa-ti povestesc
Cand regasirile sunt minunate.
Secundele n-au timp, sunt rasturnate
Noi tot imberbi parc-am ramas si-acum
Cu parul nostru pictat in fum si scrum
Cu amintirile-astea minunate.
Si cu secunde multe adunate
Ma socotesc pirzandu-le pe unde poposesc
Prieten revazut, iti multumesc
Pentru amintirile-astea minunate.
Nu vreau sa-ti fur secundele uitate
Nu pot sa ti le-nnapoiez, ma ierti
Cu zambetul tau cald si de ma certi
Stiu doar ca regasirile sunt minunate.
Aceasta poezie este dedicata prietenului meu drag, Mihai Persa, actor la Teatrul National Bucuresti
The academy
Author: Iulian /
The Academy it’s a family, a fun place and a work place, they hang together creating the atmosphere of a home place. Here in this house we become friends no mather what, we are brothers and sisters, cause we are bounded by the same passion - the music.
De ziua lui Eminescu
Author: Iulian /Noi suntem mai toti Luceferi,
Coborati de printre astre
Sloboziti in flori albastre
Dionisiaci dar teferi.
Somnorosi ca pasarele,
Adormiti pe cant de doina,
Peste varfuri sau pe moina
Ne luam la revedere.
In scrisoare ce ti-om trece?
Dragule poet din astre
Printre florile albastre
Esti nemuritor si rece.
Dumnezeu ma crede
Author: Iulian /
Dumnezeu ma crede
Lamentabilul din mine se trezeste cateodata cu Dumnezeu in brate. Niciodata n-am crezut cu taria otelului de Krup in Dumnezeul afisat pe postere in biserici, nu am crezut niciodata in popi, care in idioata mea imagine sunt doar niste vietati imbalsamate inainte de moarte care-si exercita o meserie de altminteri impunatoare de solemn si piosenie, intr-o maniera dogmatica. Daca nu te prinzi ce vreau sa spun, popa are doar calitatea de a aduce aproape urechii mele cuvantul lui Dumnezeu. Si atat! Doar atat! Nu e Dumnezeu si nici trimisul lui, ca daca ar fi sa fie, minunile lui Hristos ar fi pe mainile lui.
Columbofobia
Merg suav, lin, tacut, pe stramtele strazi din Napoli. Sunt pe undeva prin Piata Bellini, bajbai... ce vrei, sunt de trei saptamani aici. Sinistru oras, ca o stanca scuipata de Vezviu si cioplita la intamplare, ca o bucata de lemn facuta ferfelita de o ciocanitoare neinspirata, ca o slujba prost platita, ca un acat in mijlocul unui muzeu. Un amalgam de vestigii arhitectonice, parte din ele lasate in voia sortii si mormane infinite de gunoi. La ce folos atata frumusete cand te frustreaza pestilenta si lugubrul?!
In toata speta asta ratacita pe malul marii Tirniene, tonele de reziduuri sunt adulmecate de milioane de porumbei. Tocmai si-a facut unu nevoile in capul meu, de-aia m-am si apucat sa scriu.....animal!!! Fara exces de zel imi port pasii intr-o pacifica promenada pe malul marii, trec de Palatul Regal plin de grafitti si anunturi cu tenta sexuala pe pereti si ma indrept spre asa zisa plaja. Un sentiment de osteneala morala ma cuprinde cand vad bolovanii bolanzi, tolaniti alandala si apa de culoarea vantului tubat. Vad Marea Neagra intr-o versiune adaptata tehnologic. Marea noastra are si o plaja in oras, Tireniana in schimb arata ca un centru industrial cu caracatite si meduze strecurandu-se sarmanele printre petele de petrol varsate in nestire direct in apa.
Pe Aleea Chiaia, alte pasari, nu pescarusii nostrii cu cantat de macarale, ci niste creaturi multicolore fara de glas si de vlaga, ce-mi aduc aminte de ratele mute ale mamei. Un albatros cu labe rosii se scoboara ciufut si se aseaza "jeumanfisist", arogant ca si conationalii sai din specia umana, pe o piatra. Adulmeca nisipul negru de catran, scormoneste cateva resturi aruncate de-aiurea, se uita la mine ca si cand mi-ar spune: "ce te uiti bai la.....ule". Lamentabilule....asta voia sa spuna, el, animalul. Animalul!!! Se intoarce pe un picior, imi mai zvarle o privire sinistra si rece si isi ia zborul. Mi-a fost teama, m-am simtit nedorit, neavenit, ca sunt straniu si strain, apoi.... ce am eu de-a face cu el si de ce l-as admira. Acesta este inceputul urii: un strop de dispret aruncat pe-o geana, intorsul spatelui si, frumusetea dispare, se autodistruge intr-o crusta de empatie halucinanta, treaza dar dureroasa. Astazi asa, maine la fel si respectul se traduce in scarba si siktir, o experienta autoeducativa, valabila si in cazul oamenilor.
De ce ar fi o pasare interesata de ceea ce simt eu cata vreme pasarii ii pasa de mancare si un loc cald sub soare. Eu in schimb mai am si altele prin cap: am murdarie suficienta incat sa-mi explodeze craniul daca il inclin in mod repetat pe partea stanga, am impresii, am presupuneri, iluzii si deziluzii, vise si sperante, simt desertaciunea, disperarea, greata, dezgustul si....in pula mea, cate si mai cate tot stiu.
De-aia urasc eu porumbeii, se caca intr-un cap plin de atatea si atatea lucruri. Ii urasc si mi-e frica de ei, nu fiindc-as trai vreun lung metraj de Hitchcock, ci pentru ca o lume fara pasari ar fi cu mai mult respect definita, individul ar avea si el personalitatea nealterata de un gainat inoportun plasat in cel mai de valoare organ al contemporaneitatii. In deinitiv ma doare-n cur daca n-ar mai fi porumbei, as sta nestingherit in maghenita asta infecta, fara teama constanta de a fi "de cacat". Mi-as dizolva in mine si ultma picatura de frumusete ornitologica pe care o mai simt inca de pe acasa unde porumbelul e alb, unde rata macane, unde lebada e blanda si pescarusul....ei bine, pescarusul, canta! As gandi fara pene, si fara ploaia asta de gainat. Ce deliciu al "pensiv-ului". N-am mancat niciodata porumbei. De frica. Ma gndesc ca daca as face-o ar trebui sa ii dau o explicatie Papei de la Roma.
Mi se rupe de Papa, de basinosul asta imbuibat care numai pe Dumnezeu nu-l slujeste, si in lipsa de preocupare conduce insasi lumea despre care n-are cunostinta. Un travestit futut in cur de musulmni si pupat in acelasi organ de crestini. Un asa zis inlocuitor de Fiu Dumnezeiesc despre care voi vori mai pe larg in urmatorul articol. Inainte de a ma pronunta impotriva lui, spun doar ca neavand valoarea familiei, necunoscand femeia intr-un sens cat se poate de biblic, Papa si ceilalti popi sunt sortiti a fi ori onanisti ori partari. Iata asadar in mainile cui incape puterea acestei lumi