Cine eşti tu să îmi tulburi simţurile astea toate
De prin vremea cînd cireşul avea florile numărate
Numărate cu abacul sau pe degete de Dumnezeu
Ce-aş mai vrea să le pot număra şi eu?


Cine eşti tu să-mi plîngi pe umeri de durere
Sau de la început pînă la capăt de putere
Să-mi aşezi pe frunte timpul repetat cît mai mereu
Să îmbătrîneşti odată cu sufletul meu?


Cine eşti tu să-mi promiţi că uitarea nu există
Că agonizează într-o moarte mult prea tristă
Cînd deschidem noi o carte despre vieţile la ţară
Despre rîsul aşternut pe feţele de-odinioară?


Cine eşti tu să desprinzi cu ochii rătăciţi în cer
Îngerii din stele albe, stele pline de mister
Să mi-i asmuţeşti cu muzici şi să mi-i trimiţi solie
Cînd în nopţi furate, somnul meu e insomnie?


Cine eşti tu să mă iei de mînă şi să mă săruţi
Peste ochii mei cei negri, peste ochii mei cei muţi
De atîta fericire că te-am cunoscut odată
Pasăre de stele albe, pasăre înaripată?


Şi-apoi... cine eşti tu să mă faci să scriu
Să mă faci să rîd, să plîng, să cuget şi să fiu
Eu un pui de vultur într-un cuib de cormorani
Să îţi spun, eu, ţie "La Mulţi Ani"?

La mulţi ani, Vali!