Ma oboseşte moartea
Moartea care nu mai vine
Învăluită-n lacrimi şi suspine...



Mă duc la cimitir să plîng
Pe ce-am pierdut să reînvie
Pe moartea mea cea timpurie



Mă duc să-nvăţ să cînt
Să plîng de învăţat de ani
Să mă prefac că tac pe bani



Mă oboseşte moartea
Lividă în culori de mai
De ce nu stai... de ce mai stai?