I guess i learn
this road with no return.
Unborn.

I leave my faith
Don't play with it my mate
They keep on hate...
Self Congratulate.

I guess i die
What a dirthy lie.
Cry.

I leave my God
Into this world of mud
Roughly articulate
Into refuse and hate.


I guess I try
What a nusty fly.
Fuck and Die.

I leave my heart
Unfaithfully falling apart
This is a dark day
For a pray.

I feel your mouth's smell
Filthy spitting a spell
Go to hell.

I melt into your sweat
Melt in your hand, melt in your eyes, melt in your breath
I'm standing inside of you
Sweating as well, and my sweat is deep and true
I taste your lips
I kiss the shape between your hips.


The rays of light
Into the shade of forest, are so bright
We're wild
Surrounded by the grass, you look mild
Inside... I am inside
Into this slavery of feelings, giving a ride.


The passion is the sweat
Mixed before we were connected
Mixed in dance
In joy, in hugs, in touch and love by chance
Your smell is raw
I feel it down there, here and below.


I am inside again
To clean you with my water, with my flame
To scream
Like an animal trapped in a dream
To hurt and to explode
Inside the hottest part from your frivolous road.


I see the lust
I see it here, in you, it's born by sweat and dust
Between your legs
It's warm, and my desires beg
All this fetish and sweat
Repeating under the forest's breath.

Că m-am întîmplat să fiu prin pustiu şi prin comete
Rătăcit cu ochii printre-ale tale voluptoase plete
Şi se întîmplă să mă port spre galaxii de lapte si de miere
Muşcand din marul lui Adam cu lacrimi şi putere...
E pentru că eşti ca un dans de valuri la apus de soare
Un dans cu voalul mişelit de taine-ntrebătoare
De roşul cel fiebinte al sîngelui ce clocoteşte
De vîntul ce te-atinge şi de lumina care te iubeşte.


Că m-am întîmplat să fiu un sclav înlănţuit în vise
Clarvăzătorul tutror mişcărilor de mîini întinse
Şi se întîmplă să fiu fermecat de o diavolească vrajitoare
Cu dansul ei ca zborul rupt, călcat printre picioare...
E pentru că regretul s-a afurisit mai aprig, oh... iubire
Tu zbuciumată deznădejde, de chin şi fericire
De dezbrăcate ceruri de raze curbe, spulberate
De chipuri ce se scurg pe mîinile-ţi pictate.


Că m-am întîmplat să fiu în dansul tău tăcut şi răzvrătit
În ritm dictat de-un coregraf perdant şi ipocrit
Şi se întîmplă să n-am picioare şi nici cadenţă
Sunt azvîrlit în vise, iar tu ştii, în iad şi penitenţă
E pentru că tu nu eşti tu, eşti însuşi dansul tău
Un dans născut din mama "vorbă" şi tatăl "hău"
De negre zămisliri ce mistuiesc nimicul plin de viaţă
De păsări înnecate în clopote de gheaţă.

Cine eşti tu să îmi tulburi simţurile astea toate
De prin vremea cînd cireşul avea florile numărate
Numărate cu abacul sau pe degete de Dumnezeu
Ce-aş mai vrea să le pot număra şi eu?


Cine eşti tu să-mi plîngi pe umeri de durere
Sau de la început pînă la capăt de putere
Să-mi aşezi pe frunte timpul repetat cît mai mereu
Să îmbătrîneşti odată cu sufletul meu?


Cine eşti tu să-mi promiţi că uitarea nu există
Că agonizează într-o moarte mult prea tristă
Cînd deschidem noi o carte despre vieţile la ţară
Despre rîsul aşternut pe feţele de-odinioară?


Cine eşti tu să desprinzi cu ochii rătăciţi în cer
Îngerii din stele albe, stele pline de mister
Să mi-i asmuţeşti cu muzici şi să mi-i trimiţi solie
Cînd în nopţi furate, somnul meu e insomnie?


Cine eşti tu să mă iei de mînă şi să mă săruţi
Peste ochii mei cei negri, peste ochii mei cei muţi
De atîta fericire că te-am cunoscut odată
Pasăre de stele albe, pasăre înaripată?


Şi-apoi... cine eşti tu să mă faci să scriu
Să mă faci să rîd, să plîng, să cuget şi să fiu
Eu un pui de vultur într-un cuib de cormorani
Să îţi spun, eu, ţie "La Mulţi Ani"?

La mulţi ani, Vali!

Eu sunt cel mai bun prieten. Nu mi-am văzut prietenii de mai bine de 10 ani, nu i-am deranjat niciodată, i-am ţinut închişi in claustrarea mea lipsită de orizont. Claustrarea perfectă, morbidă, hidoasă a creaţiei. Dacă ai de gînd să trăieşti precum Hugo, mîncînd ouă fierte în vîrful dealului luni la rînd, atunci treci în locul meu. Şi totuşi Hugo nu e un exemplu de creţie ci mai mult de "vorbăraie", asta cere timp şi, de la caz la caz... ouă. Am cunoscut un prieten căruia nu-i trebuiesc nici timpul şi nici ouăle, pentru mine a rămas atemporar şi are o "limbarniţă" răsfăţată de şarmul unui autodidact ce şi-a dat examenele cu ce ştia din clasă. Îi răsfoiesc blogul: "Am luat cuvîntul" şi descopăr cu surprindere că dă citate şi asta nu îmi place deloc. Citatele nu te fac mai sărac dar nici nu te ajută în propriul conţinut al cretivităţii. Mă rog, o opţiune hilară pentru un scris atît de curat şi de bine ţesălat. Iar dacă pe Mihai Picior nu l-am văzut de aceşti mai bine de zece ani despre care vorbesc, scrisul lui mi-a redevenit cel mai bun prieten, cu citate cu tot. Blogul lui este un proces de împăcare cu firescul zilei transpuse în jurnal. O biografie ce se scrie de la sine, bine documentată în experienţe. Mă gîndeam că noi oferim atît de mult timp să ne umplem mintea cu bazaconii debitate de limbrici castraţi precum "Hitlerul Cultural" cu fundiţă (Patapievici) sau imberbul chitros (Cartianu). Şi de ce o facem? Din lipsă de prietenie, de timp şi de ouă. Cuvîntul este o taină şi dacă vrei să îl exploatezi şi să ţi-l aduci aproape, atunci plămădeşte-l.

Şi acum, critica raţiunii dure

Mihai mi-a propus într-un text să reflect la ceea ce înseamnă "generaţie". Cu toată sinceritatea mărturisesc că pentru mine orice generaţie, începînd de la cea a profeţilor ante-Christos, pînă la şaizeciarii amicului blogăr, mi s-a părut doar o şleahtă de cretini puşi pe băşcălie de grup. Să ne înţelegem creştinii erau consideraţi o şatră de psihopaţi, iar etimologia cuvîntului creştin spune totul (Christi de la numele lui Isus, yannys care in greacă înseamnă bolnav mental, nebun). Revoluţionarii "mizerabili", "gavroşii", au fost, după cum ne edifică documentele, mult prea cruzi şi iresponsabili, dovadă stă faptul că revoluţia socialistă franceză din 1789 a fost o catastrofă, iar ţara s-a întors la dictatură. Sixties - o mînă de derbedei îndopaţi cu iarbă, fără un scop precis, fără o motivaţie, coloraţi kitschos, nespălaţi dar cu atari urechi muzicale. Generaţia de astăzi... ar mai fi cuvinte pentru spoiala hîdă în care îşi conturează grupul? Grafitti în loc de artă, Lady Gaga, JB Coke şi multă multă prostie. Una singură Mihai este generaţia care nu şi-a ieşit din acest curs blestemat - generaţia ta. A celor care încă mai leagă două cuvinte.

One day I'll fake my death
In your arms I'll stay with any breath
With open eyes like a purple candle
Melting into what you cannot handle.
　
Stopping up my own heart
My own wishes will fall apart
Still in your arms, washed with your tears
Faking my death, faking my fears.
　
And when your hands are up
Praying God to not suffer and to stop
All this death and all this fake
I'll kiss you in a death break.

You don't need a crown of flowers
Neither mountains, neither days or hours
You just need a bit of noise to bring
And you'll be the king of everything.


Noise like screams of pain when you create
Like lovely whispers when you hate
Like when your heart is a golden ring
Like when you're the king of everything


No need for ignorance and all this mess
No need for applause in your red dress
For sure no need to wear that stupid wig
For being the king of everything.


Just say what do you think, believe and pray
Don't try to understand too much and stay
Under an angel's white and careful wing
And you're the king of everything.

There's a story that I try to share with you
About my muse, and everything is true.
Sometimes I wake her up and write her down
Here on my papers. She's everywhere around.
Like all my monsters and my butterflies
She's hidden in my dreams and in my eyes
In all my poems, in my depressions and my truth
That's all about my muse and all for you.
Last night she didn't come as usual to me
She was asleep and tired to not be free
I searched for her in all my thoughts and words
Then I gave up, she was in other worlds.
But in the morning back again the muse
This time much stronger and more confused
More unslaved by my depressions and it's true,
She's more about myself, and all for you.

Lacrima usor se scurge dupa hohote de ras
Dupa aburii de tuica, dupa scripca rupta-n plans
E un plans, cade din ceruri si din suflete, din minti
Este rasul care-adoarme si copii ce nu-s cuminti.

Mangaiat cu ceara veche, cu parfum de fantezii
Chipul din sicriul rece-ti canta iarasi in pustii
Pentru prostii ce se-aduna sa te-aplaude cu drag
Jeane, esti padurea noastra de stejar, de brad si fag.

Hai sa radem tiganeste, sa ne dam in "car baro"
Sa halim un bors de peste si sa facem iar misto
Hai sa plangem iar ca prostii ca din nou ne despartim
Hai sa ne vedem in Rai si sa ne-mprietenim.

Daca pleci si rasul pleaca, pleaca plansul desuchiat
Invelit in calimara unui scriitor prea beat
Daca pleci ma doare mana care-ti scrie-acum un vers
Care vrea sa te atinga iar pe scena sau din mers

Lacrima mereu se scurge dupa hohote de ras
Noi murim si noi si curgem ca un rau plecat spre-apus
Hai cioroiule trezeste din pamant un zambet drag
Tu, padurea noastra veche, de stejar, de brad, de fag




Aceasta poezie este dedicata eternului print al rasului romanesc, Cavaler de Malta pe de alta parte, Jean Constantin. Omul care nu mai are nici o sansa sa moara, cel putin in istoria poporului meu roman. Dumnezeu sa il odihneasca in cel mai frumos nor al cerului pe care l-a creat.

Tu esti o jumatate in care eu traiesc
Esti jumatatea pe care o daram si o reconstruiesc
Esti ceasul meu intors pe dos
Ranit in propriul timp si rasturnat pe jos.

Tu esti o jumatate de amar si foc
Esti numarul ce joaca si poarta nenoroc
Esti moarta pe calendarul meu de ani
Incrancenata-n mine, incrancenata-n bani.

Tu esti o jumatate de pamant fertil
Ma treci prin valurile tale ca pe un copil
M-adormi cu un sarut de jar si stropi
Din apa blestemata cu mainile de popi.

Tu esti o jumatate dintr-un accident
Eu sunt tot om. Sunt omul cu accent
De vanator de capre si pamant
De vanatorul care-am fost si nu mai sunt.

Tu esti o jumatate. O jumate si atat
Desprinsa din desfraul umilit si prefacut
Ma strangi in jumatatea ta la san
Ma scalzi in sarutari prin claile de fan.

Tu esti o jumatate, cate ai mai fi?
O jumatate din cuvantul "a dori"
O jumatate in care inca mai traiesc
Atat de jumatate, iar eu innebunesc