Cu cîteva zile în urmă am urmărit stupefiat prima aşa-zisă căsătorie homo din România. Un circ aberant şi de prost gust cu două creaturi ciudat îmbrăcate, unu în "Fantoma de la Operă" şi celălalt în rochie de mireasă. Nu mi-a plăcut niciodată ideea de travesty, o consider depersonalizantă şi oripilantă, să-ţi negi bărbăţia lipind-o cu scoci, să te poceşti aplicând peste un chip uman o mască grotescă e doar lipsă de respect pentru propria personalitate. Într-un fel sau altul travestirea este o formă de blasfemie, cu atît mai mult cu cît defăimarea se produce într-un scop profund profan pe un "ceva" sacru, corpul uman fiind darul cel mai de preţ pe care Dumnezeu l-a lăsat oamenilor. Extinzînd ideea, ma gîndesc că nerespectîndu-ţi corpul îşi pîngăreşti şi sufletul, alt dar de preţ dat de Dumnezeu.
Revenind la maritişul între "solcănei", o fi sau nu bine nu e treaba noastră să judecăm lucrurile astea, există cineva cu mult mai ocupat de aceste probleme decît ar trebui să fim noi. În aceeaşi emisiune apare un fel de popă, numai după barbă, cu o faţă mongoloidă, cu o tentativă de personalitate autoritară, solid implementată în morala creştină chipurile. Argumnetaţia acestui domn a culminat de fapt într-o alta emisiune, cea în care unul dintre protagoniştii "poponărelii" respective a recunoscut că totul a fost o farsă ridicolă menită să creeze un nou scandal mediatic "a la OTV". Aşadar, cînd tipul ală stupid şi lipsit de orice experienţă de viaţă şi de creieri a spus că îşi cere scuze pentru toată tărăşenia, popa al nostru, Florian Bichir pe numele lui, spune cîteva lucruri greu de imaginat. Am urmarit emisiunea în arhiva de la Acces Direct şi credeţi-ma sunt multe cuvinte de spus în aceasta situaţie "de un prost gust îndoielnic!!!!" (citat din Bichir). Urmăriţi shi dumneavoastră pe linkul: http://www.antena1.ro/index.php?page=webcast&id=43586&type=show&item=179
Iată ce afirmă Bichin ăsta, atenţie la filmuleţ. în următoarele fraze "bichiniene":
"Da de ce ai intrat Alex (unul intre însurăţeii gay) în acest joc absolut penibil, nu ţi-a fost ruşine să aduci atîtea injurii bisericii ortodoxe? Să iei în derîdere o taină..."
"Da, dragă Alex, (...) vreau să te informez că n-o să rămînă aşa, conform legii 489 din 2006...deci...defăimarea şi ofensa adusă public simboluri{lor} religioase se pedepseşte prin lege"
"O să plătească şi maimuţa aia....că dacă mi-aş pune mintea cu voi să vă dau în judecată pentru calomnie...."
"Nu îmi iei Dumnezeu' la mişto, nu îmi iei biserica la mişto..."
Ei bine, asta este morala creştină a bisericii strămoşeşti: să arăţi cu degetul, să ameninţi cu tribunalul, să tuni şi să fulgeri ca un nesimţit, să loveşti într-un om aflat deja la pămînt. Din cîte am aflat cu toţii, discuţia se poartă între un copil rămas fără părinţi şi conamnat de societatea asta de căcat, la infracţiuni, amăgit şi prins în plasa unui joc obscur de către un nebun şi un tip care se pretinde reprezentant al BOR. Îmi vine să BORăsc...
Înainte de a-i arăta acestei stihii cu figură desprinsă din filmele horror, cu aspect primat, deprimat, deprimant şi caricatural cum se autoprezintă şi autocaracterizează biserica ortodoxă pe care o linge el în cur la televiziune, hai să despicăm firul în patru pe nişte tematici. Căsătoria gay în România este ilegală, clar! Un om al bisericii trebuie să înţeleagă lucrul ăsta, avînd experienţă socială preotul trebuie să fi priceput că Alex şi Alexandra sunt un produs mediatic, aşa cum preotul este produsul bisericii lui Dumnezeu. Produsul mediatic stă în studioul de telviziune iar produsul bisericii stă dracului în biserică.
Ca orice angajat, popa e un muncitor plătit, un om la fel ca şi mine ca şi tine, iar instituţia lor este un fel de fabrică de cîrnaţi sau e uzină mecanică . Din banii noştri, bai Bichir, din banii ăştia munciţi de noi, din banii babelor proaste care îşi rup de la gură să bage în cutia milei, sunteţi voi plătiţi! Referitor la faptul că nu poate să îţi ia cineva biserica la mişto, nici o problemă o să te luăm doar pe tine şi nu numai la mişto ba chiar la mai multe: la palme, de urechi, la scuipaţi, în siktir, pe după pulă, etc.
Bichineţ a făcut-o pe Alexandra "Maimuţă"!; uite şi tu cine vorbea. Cum arată un preot, în special ortodox, măi ăsta? Nu cumva ca o travestită? Nu cumva împopoţănat ca un pom de Craciun, nu cumva îşi împleticeşte izmenele printre sutane multicolore asemănătoare colecţiilor de moda de la Milano?
În activitatea mea de ziarist am scris despre foarte mulţi preoţi: popi hoţi, popi gay, popi curvari sau beţivi etc. Dar cel mai mult m-a marcat cazul fostului paroh al Bisericii Adormirea Maicii Domnului nr.2 din Constanţa. Nu o să reproduc mai mult decît atat: omul ăsta în afară de faptul că transformase biserica într-un SRL, era afacerist, este pînă şi astăzi patronul Casei Verzi din Mamaia, a divorţat de soţia care a trăit alături de el coşmarul vieţii ei şi a intrat în politică. Este imaginea cea mai clară a simbolurilor religioase despre care vorbeşte împuţitul ăla la televizor cu atîta mînie, este cel mai evient semn al pioşeniei popilor din România. "Popa Gheorghe Stoica şi-a primit pedeapsa", asta a afirmat Arhiepiscopului Tommisului într-un interviu pe care i l-am luat în decembrie 2004 pentru ziarul Independentul: "Dumnezeu i-a luat la El copilul pentru că a părăsit biserica...". Ca să accentuăm ideile, hai să prezentăm cîteva dovezi despre felul în care arată simbolurile bisericeşti terfelite de dobitoci cu feţe bisericeşti de bichineţi şi alţi popi şi poponeţi.

PS: Cercetaţi fraţilor şi acest scurt articol din ziarul diavolului "Libertatea", în care veţi vedea ce frumos îi stă feţei bisericeşti în poziţii SIMBOLICE pentru biserica lui Bichir: http://www.libertatea.ro/stire/preot-filmat-in-timp-ce-facea-sex-218296.html

Încercase tot felul de bărbaţi, mai tineri mai bătrâni, mai lefteri mai bogaţi, da' parcă tot ăştia cu bani erau mai buni. Şi cu un nume dacă s-ar fi putut.
Aurel era un băiat de treabă, se mutase din satul lui din vârful dealului doar ca să poată fi cu Manuela. Manuela? Da, Manuela Popa. Aurel? Da, Aurel. Aurel Preoteasa. Pentru că vacile şi boii nu mai erau de mult o pâine sigură pe masă, Aurel s-a dus la biserică şi a intrat în cor. Preotul, om cu suflet de înger, l-a văzut mai amărât şi mai pirpiriu şi l-a aciuiat pe lângă el. După ce dascălul din sat a murit, sărmanul, bătrân şi bolnav, preotul l-a luat pe Aurel drept dascăl şi l-a trimis şi la seminar.
Mai murea câte unu prin sat:
- Cine vine pentru slujbă?
- Popa şi....Preoteasa.
- Ce să cate preoteasa....
- Nu nevastă-sa mă, aşa îl cheamă pe dascăl....
Manuela Popa, aşa o chema pe cea care urma să îi devină soţie. Soarta o purtase prin paturi diverse, acum urma sa treacă prin patul unui popă. Taică-su nu mai suporta umilinţa vecinilor:
- Ai văzut-o mă aseară pe fică-ta? Ce se mai futea cu unu pe terenul de fotbal, a vazut-o toată lumea.
Odată trimisă la ţară, loc al prejudecăţilor, suspiciunilor şi bârfei, Manuela crezu de cuviinţă că ar fi bine să-şi petreacă timpul cu un băiat cuminte, om la locul lui, cu intenţii serioase şi cu reputaţie bună. Aşa l-a cunoscut pe Aurel:
- Eu sunt virgină, să nu îmi ceri să mă culc cu tine, că n-am s-o fac.
Numai noaptea când stelele în drumul lor lent pe orbită se lăsau către munte, Manuela îşi strecura mâinile în chiloţii dantelaţi şi cu unghiile îşi zgâria uşor labiile şi părul tăiat scurt. Gândindu-se la Alin, văcarul bunicilor săi pe care îl urmărise când se pişa după o claie de fân.
Alin avea 17 ani, era încă un copil, dar cu o statură impresionantă, statură ce de altminteri zdruncinase creierii deja înfierbântaţi ai Manuelei.
Preoteasa însă visa doar la pielea fină şi decolteul generos al fetei. Apoi se trezea din somn înfierbântat, rugându-l pe Dumnezeu să îl ajute să nu îşi atingă penisul, considerând că asta ar fi fost mare păcat.
După patru ani de chin, timp în care Manuela se culca mereu cu Alin şi Aurel se ruga pentru păcatele lui de labagiu, cei doi s-au casătorit. El era obligat, doar aşa putea primi o parohie, altminteri trebuia să se călugărească. Ea, şi ea obligată, altminteri o omora tată-su. Prima seară de dragoste a fost doar prima seară de circ. Popa în pat cu Preoteasa. Numai că Popa era ea şi Preoteasa era el. Femeia n-a avut nici un fel de plăcere, l-a lăsat să dea din cur, oricum n-a dat de prea multe ori. Apoi s-a grăbit spre baie:
- Ma duc să mă spăl că sunt plină de sânge!
Preoteasa nu s-a uitat nici măcar cu coada ochiului, crezând că până şi asta ar fi un păcat.
După alţi patru ani, Manuela a născut un copil. Cam robust spun unii, îl cheamă Alin. Din fericire Popa maritată cu Preoteasa a devenit preoteasă, Preoteasa în schimb a rămas tot o preoteasă.