Eu sunt cel mai bun prieten. Nu mi-am văzut prietenii de mai bine de 10 ani, nu i-am deranjat niciodată, i-am ţinut închişi in claustrarea mea lipsită de orizont. Claustrarea perfectă, morbidă, hidoasă a creaţiei. Dacă ai de gînd să trăieşti precum Hugo, mîncînd ouă fierte în vîrful dealului luni la rînd, atunci treci în locul meu. Şi totuşi Hugo nu e un exemplu de creţie ci mai mult de "vorbăraie", asta cere timp şi, de la caz la caz... ouă. Am cunoscut un prieten căruia nu-i trebuiesc nici timpul şi nici ouăle, pentru mine a rămas atemporar şi are o "limbarniţă" răsfăţată de şarmul unui autodidact ce şi-a dat examenele cu ce ştia din clasă. Îi răsfoiesc blogul: "Am luat cuvîntul" şi descopăr cu surprindere că dă citate şi asta nu îmi place deloc. Citatele nu te fac mai sărac dar nici nu te ajută în propriul conţinut al cretivităţii. Mă rog, o opţiune hilară pentru un scris atît de curat şi de bine ţesălat. Iar dacă pe Mihai Picior nu l-am văzut de aceşti mai bine de zece ani despre care vorbesc, scrisul lui mi-a redevenit cel mai bun prieten, cu citate cu tot. Blogul lui este un proces de împăcare cu firescul zilei transpuse în jurnal. O biografie ce se scrie de la sine, bine documentată în experienţe. Mă gîndeam că noi oferim atît de mult timp să ne umplem mintea cu bazaconii debitate de limbrici castraţi precum "Hitlerul Cultural" cu fundiţă (Patapievici) sau imberbul chitros (Cartianu). Şi de ce o facem? Din lipsă de prietenie, de timp şi de ouă. Cuvîntul este o taină şi dacă vrei să îl exploatezi şi să ţi-l aduci aproape, atunci plămădeşte-l.

Şi acum, critica raţiunii dure

Mihai mi-a propus într-un text să reflect la ceea ce înseamnă "generaţie". Cu toată sinceritatea mărturisesc că pentru mine orice generaţie, începînd de la cea a profeţilor ante-Christos, pînă la şaizeciarii amicului blogăr, mi s-a părut doar o şleahtă de cretini puşi pe băşcălie de grup. Să ne înţelegem creştinii erau consideraţi o şatră de psihopaţi, iar etimologia cuvîntului creştin spune totul (Christi de la numele lui Isus, yannys care in greacă înseamnă bolnav mental, nebun). Revoluţionarii "mizerabili", "gavroşii", au fost, după cum ne edifică documentele, mult prea cruzi şi iresponsabili, dovadă stă faptul că revoluţia socialistă franceză din 1789 a fost o catastrofă, iar ţara s-a întors la dictatură. Sixties - o mînă de derbedei îndopaţi cu iarbă, fără un scop precis, fără o motivaţie, coloraţi kitschos, nespălaţi dar cu atari urechi muzicale. Generaţia de astăzi... ar mai fi cuvinte pentru spoiala hîdă în care îşi conturează grupul? Grafitti în loc de artă, Lady Gaga, JB Coke şi multă multă prostie. Una singură Mihai este generaţia care nu şi-a ieşit din acest curs blestemat - generaţia ta. A celor care încă mai leagă două cuvinte.

One day I'll fake my death
In your arms I'll stay with any breath
With open eyes like a purple candle
Melting into what you cannot handle.
　
Stopping up my own heart
My own wishes will fall apart
Still in your arms, washed with your tears
Faking my death, faking my fears.
　
And when your hands are up
Praying God to not suffer and to stop
All this death and all this fake
I'll kiss you in a death break.

You don't need a crown of flowers
Neither mountains, neither days or hours
You just need a bit of noise to bring
And you'll be the king of everything.


Noise like screams of pain when you create
Like lovely whispers when you hate
Like when your heart is a golden ring
Like when you're the king of everything


No need for ignorance and all this mess
No need for applause in your red dress
For sure no need to wear that stupid wig
For being the king of everything.


Just say what do you think, believe and pray
Don't try to understand too much and stay
Under an angel's white and careful wing
And you're the king of everything.

There's a story that I try to share with you
About my muse, and everything is true.
Sometimes I wake her up and write her down
Here on my papers. She's everywhere around.
Like all my monsters and my butterflies
She's hidden in my dreams and in my eyes
In all my poems, in my depressions and my truth
That's all about my muse and all for you.
Last night she didn't come as usual to me
She was asleep and tired to not be free
I searched for her in all my thoughts and words
Then I gave up, she was in other worlds.
But in the morning back again the muse
This time much stronger and more confused
More unslaved by my depressions and it's true,
She's more about myself, and all for you.

Lacrima usor se scurge dupa hohote de ras
Dupa aburii de tuica, dupa scripca rupta-n plans
E un plans, cade din ceruri si din suflete, din minti
Este rasul care-adoarme si copii ce nu-s cuminti.

Mangaiat cu ceara veche, cu parfum de fantezii
Chipul din sicriul rece-ti canta iarasi in pustii
Pentru prostii ce se-aduna sa te-aplaude cu drag
Jeane, esti padurea noastra de stejar, de brad si fag.

Hai sa radem tiganeste, sa ne dam in "car baro"
Sa halim un bors de peste si sa facem iar misto
Hai sa plangem iar ca prostii ca din nou ne despartim
Hai sa ne vedem in Rai si sa ne-mprietenim.

Daca pleci si rasul pleaca, pleaca plansul desuchiat
Invelit in calimara unui scriitor prea beat
Daca pleci ma doare mana care-ti scrie-acum un vers
Care vrea sa te atinga iar pe scena sau din mers

Lacrima mereu se scurge dupa hohote de ras
Noi murim si noi si curgem ca un rau plecat spre-apus
Hai cioroiule trezeste din pamant un zambet drag
Tu, padurea noastra veche, de stejar, de brad, de fag




Aceasta poezie este dedicata eternului print al rasului romanesc, Cavaler de Malta pe de alta parte, Jean Constantin. Omul care nu mai are nici o sansa sa moara, cel putin in istoria poporului meu roman. Dumnezeu sa il odihneasca in cel mai frumos nor al cerului pe care l-a creat.

Tu esti o jumatate in care eu traiesc
Esti jumatatea pe care o daram si o reconstruiesc
Esti ceasul meu intors pe dos
Ranit in propriul timp si rasturnat pe jos.

Tu esti o jumatate de amar si foc
Esti numarul ce joaca si poarta nenoroc
Esti moarta pe calendarul meu de ani
Incrancenata-n mine, incrancenata-n bani.

Tu esti o jumatate de pamant fertil
Ma treci prin valurile tale ca pe un copil
M-adormi cu un sarut de jar si stropi
Din apa blestemata cu mainile de popi.

Tu esti o jumatate dintr-un accident
Eu sunt tot om. Sunt omul cu accent
De vanator de capre si pamant
De vanatorul care-am fost si nu mai sunt.

Tu esti o jumatate. O jumate si atat
Desprinsa din desfraul umilit si prefacut
Ma strangi in jumatatea ta la san
Ma scalzi in sarutari prin claile de fan.

Tu esti o jumatate, cate ai mai fi?
O jumatate din cuvantul "a dori"
O jumatate in care inca mai traiesc
Atat de jumatate, iar eu innebunesc

Daca noi doi ne intalnim in Rai
In Raiul ala fara flori de primavara
Poate-o sa vrei sa-mi dai
Un pic din ochii tai de seara
Pe-un nor calare o sa te sarut
Ascuns de ingeri si de Dumnezeu
In Rai, asa ca la-nceput
Ca la-nceputul meu.

Daca noi doi ne intalnim in Rai
Pe o colina pictata-n acuarele
Te-as pune pe-o aripa sa stai
Si rama face-ti-as din stele
O sa ne prinda ploaia-n galaxii
Iar eu adun comete
Sa strang cu tine mii si mii
De sori si de planete.

Daca noi doi ne intalnim in Rai
Si suntem prigoniti pe o secunda
Tu floare, petalele-ti sa mi le dai
Plutind usor pe-o unda
Hai sa fugim apoi in infinit
Spre marea de lumina
Sa ne-asteptam necontenit
Petalele sa vina.


Poezie dedicata, fara voia ei
Andreei Pitei

On the clock who's dieing slowly, on the window sun its gone
On a valley where the ghosts, all of them the scream begun
On a sky wich never melted like today in purple rain
On a field with many flowers, on those flowers full of pain
On the mountains, on the hills, on the rivers, on the eyes,
On the woman who betrade me in her heart of ice
On the childs, on the grandparents, on my mother, on my dad
Everything and everybody wait his heaven and his death.

On the blue and on the yellow, on the black and white and grey
On the stars, wich are eternal as we all belive and say
On the birds and on the clowds, on the Gods and on the hell
On this univers perhaps, on infinity aswell
On the music on the shadows, on those hands who give a hug
On the bitter, on the sweet, on a mouse, or on a bug
On the water that we drink, on the blood again, on bread
Everything and everybody wait his heaven and his death

　
If I'm the God of God himself
I'm right above the sky into a cloudy bed
And God is small for me just like a little elf
Who drinks water and eats bread
I'll make him pray for more than that
I'll make him cry for every day and every month
To sing for me in miracles and light
I'll hug him every time, but not so tight
I will forget completely about the sin
I'll make an apple river for the men
To sink into the pleasure. I mean
In orgies with snakes and women, that's a good plan.
And if I am God, more than the God again
I'll crucify the brain but not the hand
The greed, the lies, the murders and the fame
Cause this is God myself, and this is where I stand.
And I don't think I'll ever judge someone
That's all my God decision and I'm done.