Să-mi spui te rog cînd o să mor
Să nu cumva să mă trezesc în noapte
Că sunt un rătăcit, un călător
Printre-ale Universului cărări întortocheate.



Să-mi spui să mă trezesc să te sărut
Să-ţi zic şi ultimul secret ce-l ţin în mine
Prizonier, din prima zi în care te-am văzut
Apoi mă las încet să plec pe versuri şi pe rime.



Să-mi spui că-n cale dacă te-ntîlnesc
Şi nu eşti tu, să te aştept pe stele cristaline
Să-mi spui că tot ce ştiu, ce cred şi ce iubesc
Sunt rătăcite-n Univers, dar toate sunt în mine.



Să-mi spui te rog cînd o să mor
Să mă trezeşti în inima-ţi în fiecare clipă
Să mă agăţi lîngă icoane, alături de un dor
Sfîşietor, de cel plecat pe căi de cer şi de risipă.