Noi nu invingem niciodata, ne-am nascut cu sanse moarte, asta m-a invatat pe mine natura mea interioara. In coltul acesta ascuns, mic cat o pastila de antinevralgic in care strangem o sumedenie de nervi, dezamagiri si dureri framantate de manie, colt pe care noi l-am numit suflet se dezlantuie un razboi cu propriul eu. Ma inchid in camera si visez la ceea ce altii au si eu nu pot avea niciodata, la libertatea de a fi normal.
Priveam uneori de la balconul camerei mele inchiriate din Navodari. Intr-un morman de gunoi un caine isi cauta ceva de mancare. M-a cuprins de fiecare data un sentiment de mila, in inima mea se rasfrangea foamea acra, printre dintii sarmanului se intrezarea scrasnetul sangerand al lipsurilor. Un soi de sticla sparta ce-ti irita creierii. Si daca duc gunoiul si ma apropii de el ma musca. Pacat pentru ca i-as fi dat ceva mai bun de mancare, n-ar mai fi fost obligat sa traga dintr-o cioara moarta.
La noi in satul in care m-am nascut era un baiat caruia toti ii spuneam Fetel. Copilul asta fusese luat din orfelinat de o femeie ce mai tarziu se apucase de baut si care nu avusese grija de educatia lui mai deloc. Se auzea ca lipsurile l-au facut sa manance ciori moarte. Dumnezeule, ce ingrozitor, ce dezgustator! In schimb Fetel avea un dar innascut de a-i face pe ceilalti mai optimisti. Atunci cand mergea pe strada isi imagina ca merge calare pe o masina, imitand cu exactitate fiecare sunet al motorului, ambreajul, acceleratia, frana. Multora li se facea mila si-i mai dadeau cate-o paine, de pilda nea Nicoleto, un italian batran, afacerist de mahala care vindea suc la pahar in centrul Greciului meu natal:
- Stai ma asa sa-ti dau o paine!
- Arunc-o bre in remorca, se rastea Fetel!

Dumnezeu: Prosternati-va pacatosilor, prostiti-va, miscati-va din fata mea gunoaielor. (Isi ascunde rasul in palma in timp ce ceilalti raman muti de surprindere). Veniti de luati lumina (scoate o bricheta din slip si isi aprinde o tigara). Pieiti din fata mea si de pe fata pamantului...(cei doi se urca pe o masa) si de pe fata de masa.... Merele, unde sunt merele?
Eroul Principal: In copac....
Dumnezeu: De cand se planteaza merele in copac si cine a impus politica asta. In Geneza am dat lege ca merele sa fie plantate in pamant. S-a modernizat lumea din nou si eu am fost ocupat cu cititul tabloidelor. Sa vezi scatoalca ce ia Petru de la mine, halal consilier de imagine. si Pavel, ala chioru'....(se ridica de la masa) imitand un orb. Daca nu-i placea lu' al meu, vai si-amar de pilea lui. Dar asa e cand ai copii de crescut, tre' sa le stai in picioare toata ziulica. Am luat'o bona pe Maria, pe ma-sa...Nimic...Vrem magdalene si iar magdalene.... (rade) Ce ti-e si cu copii din ziua de azi.
Autorul: (vrea sa intrebe ceva)
Dumnezeu: Stiu ce vrei sa intrebi. Cine sunt eu....
Autorul: Da
Eroul Principal: Da....
Dumnezeu: Eu sunt Cerul si mai putin Pamantul, sunt inceputul da' nu ma sfarsesc asa cu una cu una cu doua, sunt Alfa dar nu Romeo sunt....insusi Dumnezeu.

Autorul: Atunci pregateste tribuna, vezi ce faci cu discursul: "Dragi tovarasi, noi, oamenii de bine, vom revolutiona cosmarul. Propun asadar ca in rolurile pricipale ale viselor noastre de astazi inainte, cu totii laolalta sa strigam - suntem masochisti. Personajele principale ale cosmarurilor acceptate legal vor fi - Dumnezeu, Fiul, Duhul Sfant dupa alegere, geniile si insasi visele. Va promit solemn ca nu avem de ce sa ne speriem deoarece toti acestia ne sunt bine cunoscuti din experienta de zi cu zi."... (in soapta) crezi ca patrunde? (revenind la tonul initial) "Aplauze" (se aud aplauze furibunde si urari). Cu treaba asta voi castiga sigur, fara nici un fel de indoiala. O sa castig totul, inclusiv locul de geniu peste o suta de ani. Nu te teme, fii brav (celalalt personaj isi baga mana in reverul costumului si priveste solemn), nu te lasa....o sa ai ocazia sa privesti de acolo de sus tot ce vrei, inclusiv faptul ca piesele mele se joaca la National.
Eroul Principal: (totalmente surprins, intreaba)... La National??? (profund mirat).
Autorul: Da....la National, care atunci o sa fie International, sau poate Interplanetar. Ce succes....
Eroul Principal: Si lumea o sa rada, ca asa se transforma drama in comedie de cele mai multe ori, ca orice eveniment din viata....si de-aia spun, ca e bine sa avem cosmaruri pentru ca ele se transforma in fantasme frumoase, frumoase....
Autorul: "Dragi tovarasi din nou va spun, ca Casa Poporului si aici va rog a-mi scuza cacofonismul, va deveni Casa Interplanetara, intergalactica si ..."
Eroul Principal:(vrea sa intrebe ceva)...
Autorul: ....pssst....(in soapta) si...Intercontinental!
Eroul Principal: cum adica....Intercontinental?
Autorul:...(naucit) Nu mai conteaza, da drumu la ferestre, arunca oglinda sa nu cumva sa ....stii tu, (ii sopteste la ureche). Tradatorii, mai ales cei cu distorsiuni si pureci, nu sunt acceptati in noua noastra oranduire de cosmar.