Tu ai coborît din umbră să mă prinzi de umbra mea
Ai plecat din întuneric, tu întunecată stea
Crezi că nu ştiu unde-i drumul către cosmosul tău mic
Către galaxia roată, învîrtită de-un pitic?
Dacă vrei să-mi mîngîi umbra dă-l afară din roman
Clovnul ăsta mic şi rece, agăţat de un tavan
Prin biserici unde gloata, păcătoşii îl sărută
Lasă-l doar acolo, umbră, cu privirea aia mută.
Umbra mea nu are gură, nici urechi şi nici picioare
Umbra ta mă urmăreşte, urmăritul ăsta doare
Fiindcă prins de mîna dreapta, domnul manipulator
Îmi aruncă poezia, asta unde îl omor.
Şi de data asta umbra nu mai stă crucificată
Pe Golgote ameţite, de cum Cartea ne arată
Umbra mea cea revoltată ţipă plină de noroi
Că vrea apă izvorîtă de la tine de la noi.
Tu ai coborît din umbră şi te ţii de umbra mea
Ce nefericită stare pentru-ntunecata stea
Umbra mea te dă afară dintr-un cosmos "lacti-form"
Dragă umbră: eu vreau să visez cînd dorm!

Bine-ai venit în spectacolul meu
O figură de stil confundată c-o viaţă
Epitete ucise, înnecate mereu
Pe destinul de foc şi de gheaţă.

Bine-ai venit, te aştept cu un ceai
De metafore-n cap sîngerînde
Să îl bei şi să-mi spui ce credeai
Despre visele astea bolînde.

Bine-ai venit, joacă tu rolul greu
De coşmar, nervi uscaţi, insomnie
Joacă rolul de sfînt şi de zeu
Undeva poţi să naşti geometrie.

Bine-ai venit în spectacolul mut
Ce rimează doar c-o rugăciune
Plecînd capul pe umăru-mi slut
De lacrimi şi de goliciune.

Bine-ai venit în spectacolul meu
Desenat, mîzgălit pe hîrtie
E spectacolul geniului zeu
Exilat din a mea geometrie.

Mîine se trage cortina în jos
Lăsînd scena goală, fără piele, doar os
Os de fildeş turnat din Infern, din cuptor
Peste circul cu elefanţi care mor.
Clovnii meşteresc culori... culori vii
Petru tine, actor, aşteptînd să revii
Cu cortinele-n cap şi regii de delir
Agăţat de tavan, dansînd pe fir
Iar maimuţele îmbrăcate în frac
Potolite de un înger cu stea şi cu drac
Năvălesc peste scenă, peste noi năvălesc
Să se lase uimite, pe actor îl privesc.
Dar cum mîine scena e jos
Măturată-n sictir de-un actor puturos,
Cum scenariul e-n vînt răstignit pe muze
N-are azi timp să mai stea şi s-amuze,
Cum luminile, tehnic vorbind sunt furate
De mine, mi le pun pe faţă, pe spate.
Cum muzica e răstălmăcită-n minciună
La tribune se cîntă, are cine s-o spună
Ai rămas doar tu, actor principal
Imposibilul substantiv de pus la plural
Regretat azi că mori în surdină
Cu lumina furată din lumină
Cu burta lipită de un colţ de mai mult
Nu mai plînge, eu mă uit şi te-ascult
Văd cortina cum cade în jos
Dar m-aplec şi încerc să miros
De la coadă în sus, pictată-n răspăr
Floarea de colţ răsădită-ţi în păr.
Văd scena goală cu scenarii în vînt
Elefanţii tolăniţi sub pămînt
Dar văd bine, ai rămas doar tu
Actorul care nu ştie să spună "NU".

CAMPANIA

(Piesă de teatru în 4 acte)
Personaje:
- Nick Dark-Ozzy (Candidat de dreapta la prezidenţialele dintr-o ţară oarecare) - ND
- Franc Danemark (Candidat de stînga la prezidenţialele dintr-o ţară oarecare) - FD
- Dumnezeu (Potenţial candidat) - D
- Isus (Fiul potenţialului candidat) - I
- Maria Magdalena (Măturătoare de nori inutili) - MM
- Autorul (Adică eu, pentru că toate astea le-am visat) - A
- Telefonul Roz-Bonbon. - TRB

Decor: Scenă cu două tribune, o masă acoperită cu o faţă de masă de culoare albă, fum.


Actul Unu:

Morţi subit într-un atentat terorist, cei doi candidaţi la prezidenţialele dintr-o ţară oarecare se regăsesc în Rai. Unul intră dintr-un capăt al Raiului (scenei), celălalt din alt capăt şi se lovesc cap în cap:

ND: (frecîndu-şi fruntea pe locul în care s-a lovit, i se adresează celuluilalt candidat, uitîndu-se mut de uimire către pămîntul ce se vede mic în jos) Dragă contracandidat, tu vezi ce văd şi eu? Ăştia toţi cu cine ţin? (se ridică şi priveşte împrejur). Unde suntem acum?

FD: În Rai cică (se ridică şi el întrezărind o tribună în lateral dreapta). Era unu la uşă care mă cunoştea pe nume. O fi fost de stînga! Mi-a zis că dacă vrem, avem voie să ne instalăm aici, în sala de conferinţe a eternităţii.

ND: (vede şi el o tribună în lateral stînga) În Rai? Ce să căutăm noi în Rai? Eu ştiam de la consilieri că fac campanie numai în capitală.

FD: Facem şi aici dacă e cazul. Schimă tribuna, că doar nu facem alianţe ad-hoc. (scoate o hîrtie şi citeşte cu voce tare) "Ţara aceasta are nevoie de continuitate, de prosperitate, de privilegii pentru fiecare cetăţean dar în mod special pentru mine. Dacă ajung la putere încă un tur, vă promit solemn că o să vă mulţumesc pentru toate: Palat, maşină, escortă, vacanţe, bani, amante...." Ăsta nu era discursul meu...

D: (apare, îmbrăcat în pantaloni scurţi de culoare albastră şi şlapi, se aşează picior peste picior pe masa din centrul scenei) Sigur că nu era discursul tău. E al meu. Adică de data asta nu mai poţi minţi, o să ai pe foaie tot ceea ce gîndeşti cu adevărat.

FD: (către ND) Ăsta cine e? E de la tine din partid după costumaţie

D: (Încercînd să îşi ia rolul în serios) Prosternaţi-vă păcătoşilor, prostiţi-vă, mişcaţi-vă din faţa mea gunoaielor. (îşi ascunde rîsul în palmă în timp ce ceilalţi rămîn muţi de surprindere). Veniţi de luaţi lumină (scoate o brichetă din slip şi îşi aprinde o ţigară). Pieiţi din faţa mea şi de pe faţa pămîntului...(cei doi se urcă speriaţi pe masă în timp ce Dumnezeu se plimbă ţanţoş) şi de pe faţa de masă.... Merele, unde sunt merele?
A: (apar din decor îmbrăcat în valet) în copac....
Dumnezeu: De cînd se plantează merele în copac şi cine a impus politica asta. În Geneză am dat lege ca merele să fie plantate în pămînt. S-a modernizat lumea din nou şi eu am fost ocupat cu cititul tabloidelor. Să vezi scatoalcă ce ia Petru de la mine, halal consilier de imagine. Şi Pavel, ăla chioru'....(imită un orb). Dacă nu-i plăcea lu' al meu, vai şi-amar de pilea lui. Dar aşa e cînd ai copii de crescut, tre' să le stai în picioare toată ziulica. Am luat'o bona pe Maria, pe mă-sa...Nimic...Vrem magdalene şi iar magdalene.... (rîde) Ce ţi-e şi cu copii din ziua de azi.

A: (vrea să întrebe ceva)

D: Ştiu ce vrei să intrebi. Cine sunt eu....

A: Da!

FD şi ND: Da... (răspicat)

D: Eu sunt Cerul şi, în ultima vreme mai puţin Pămîntul, sunt începutul da' nu mă sfîrşesc aşa cu una cu una cu două, sunt Alfa dar nu Romeo, sunt....însuşi Dumnezeu.

FD: Păi şi de ce ne-ai adus aici?

ND: Da, da... de ce suntem aici?

D: Liniştiţi-vă că vă povestesc. (se aşează din nou pe masă, mai aprinde o ţigară, face semn celor doi să se aşeze fiecare la tribuna lui şi îl cheamă pe autor mai aproape, adrsîndu-i-se) Te trimit înapoi să scrii ce spun eu acum. Miliarde de oameni înseamnă miliarde de probleme, aşa că prin evul mediu cînd popii se băteau în cruciade, m-am retras şi v-am lăsat să faceţi ce vreţi. Nu m-a mai interesat nimic în afară de tehnologie. Mi-am luat laptop şi citesc ştiri şi mă uit la filmuleţe (face semn cu ochiul) ... ştii şi tu de care. Şi pentru că lumea a devenit insuportabilă, am decis să trec la musulmani pentru următoarii 500 de ani. Avem treabă acolo! I-am adus aşadar pe cei doi să mă convingă care e mai bun pe locul meu. Fii-miu nu le are cu rugăciunile, pe unii îi salvează, pe alţii îi lasă baltă... e mai de centru. Mamă-sa e cu operaţiile estetice, pupă icoane zi de zi şi asta mă enervează la culme. De cînd l-a cunoscut pe Ceauşescu merge la vînătoare şi face cor de îngeri cu pancarte. Mie îmi trebuie un mincinos aici nu un filfizon. Unu care să manipuleze, să taie în carne vie, care să se umple de el însuşi că nu degeaba îi dau scaunul de Dumnezeu. (Către ceilalţi doi) Aşa că la treabă cu voi, pregătiţi CAMPANIA. (pleacă fluerînd)