Mănînc din mîna mamei, numai pîine
Căuş făcut din palme, apă am băut
Fiindcă este ea, am ieri şi azi şi mîine
Am mîini şi cap, sfîrşit şi început.

Iar laptele ce gustu-i şters din amitire
Îl beau mereu ca pe-un izvor de catifea
Noi toţi plecaţi acum din lămurire
Ne întrebăm: ce face mama mea?

Păi, ce să facă? Aşteptîndă-n poartă
Cu păru-i suspinînd de dorul meu
Cu mîinile căuş de lapte şi de soartă
M-aşteaptă de pe drumuri mai mereu.

Iar dacă ochiul sprîncenat mai aţipeşte
Tot eu sunt gîndul visurilor ei
Tot eu sunt cel ce o trezeşte
Cînd somnul vrînd-nevrînd i-l iei.

Şi mamă, dacă mă mai naşti odată
Eu vreau sa fii tot mama mea
Cu-aceeaşi mînă de dureri şi soartă
Cu laptele în rîu de catifea.