Lacrima usor se scurge dupa hohote de ras
Dupa aburii de tuica, dupa scripca rupta-n plans
E un plans, cade din ceruri si din suflete, din minti
Este rasul care-adoarme si copii ce nu-s cuminti.

Mangaiat cu ceara veche, cu parfum de fantezii
Chipul din sicriul rece-ti canta iarasi in pustii
Pentru prostii ce se-aduna sa te-aplaude cu drag
Jeane, esti padurea noastra de stejar, de brad si fag.

Hai sa radem tiganeste, sa ne dam in "car baro"
Sa halim un bors de peste si sa facem iar misto
Hai sa plangem iar ca prostii ca din nou ne despartim
Hai sa ne vedem in Rai si sa ne-mprietenim.

Daca pleci si rasul pleaca, pleaca plansul desuchiat
Invelit in calimara unui scriitor prea beat
Daca pleci ma doare mana care-ti scrie-acum un vers
Care vrea sa te atinga iar pe scena sau din mers

Lacrima mereu se scurge dupa hohote de ras
Noi murim si noi si curgem ca un rau plecat spre-apus
Hai cioroiule trezeste din pamant un zambet drag
Tu, padurea noastra veche, de stejar, de brad, de fag




Aceasta poezie este dedicata eternului print al rasului romanesc, Cavaler de Malta pe de alta parte, Jean Constantin. Omul care nu mai are nici o sansa sa moara, cel putin in istoria poporului meu roman. Dumnezeu sa il odihneasca in cel mai frumos nor al cerului pe care l-a creat.