Eu sunt cel mai bun prieten. Nu mi-am văzut prietenii de mai bine de 10 ani, nu i-am deranjat niciodată, i-am ţinut închişi in claustrarea mea lipsită de orizont. Claustrarea perfectă, morbidă, hidoasă a creaţiei. Dacă ai de gînd să trăieşti precum Hugo, mîncînd ouă fierte în vîrful dealului luni la rînd, atunci treci în locul meu. Şi totuşi Hugo nu e un exemplu de creţie ci mai mult de "vorbăraie", asta cere timp şi, de la caz la caz... ouă. Am cunoscut un prieten căruia nu-i trebuiesc nici timpul şi nici ouăle, pentru mine a rămas atemporar şi are o "limbarniţă" răsfăţată de şarmul unui autodidact ce şi-a dat examenele cu ce ştia din clasă. Îi răsfoiesc blogul: "Am luat cuvîntul" şi descopăr cu surprindere că dă citate şi asta nu îmi place deloc. Citatele nu te fac mai sărac dar nici nu te ajută în propriul conţinut al cretivităţii. Mă rog, o opţiune hilară pentru un scris atît de curat şi de bine ţesălat. Iar dacă pe Mihai Picior nu l-am văzut de aceşti mai bine de zece ani despre care vorbesc, scrisul lui mi-a redevenit cel mai bun prieten, cu citate cu tot. Blogul lui este un proces de împăcare cu firescul zilei transpuse în jurnal. O biografie ce se scrie de la sine, bine documentată în experienţe. Mă gîndeam că noi oferim atît de mult timp să ne umplem mintea cu bazaconii debitate de limbrici castraţi precum "Hitlerul Cultural" cu fundiţă (Patapievici) sau imberbul chitros (Cartianu). Şi de ce o facem? Din lipsă de prietenie, de timp şi de ouă. Cuvîntul este o taină şi dacă vrei să îl exploatezi şi să ţi-l aduci aproape, atunci plămădeşte-l.

Şi acum, critica raţiunii dure

Mihai mi-a propus într-un text să reflect la ceea ce înseamnă "generaţie". Cu toată sinceritatea mărturisesc că pentru mine orice generaţie, începînd de la cea a profeţilor ante-Christos, pînă la şaizeciarii amicului blogăr, mi s-a părut doar o şleahtă de cretini puşi pe băşcălie de grup. Să ne înţelegem creştinii erau consideraţi o şatră de psihopaţi, iar etimologia cuvîntului creştin spune totul (Christi de la numele lui Isus, yannys care in greacă înseamnă bolnav mental, nebun). Revoluţionarii "mizerabili", "gavroşii", au fost, după cum ne edifică documentele, mult prea cruzi şi iresponsabili, dovadă stă faptul că revoluţia socialistă franceză din 1789 a fost o catastrofă, iar ţara s-a întors la dictatură. Sixties - o mînă de derbedei îndopaţi cu iarbă, fără un scop precis, fără o motivaţie, coloraţi kitschos, nespălaţi dar cu atari urechi muzicale. Generaţia de astăzi... ar mai fi cuvinte pentru spoiala hîdă în care îşi conturează grupul? Grafitti în loc de artă, Lady Gaga, JB Coke şi multă multă prostie. Una singură Mihai este generaţia care nu şi-a ieşit din acest curs blestemat - generaţia ta. A celor care încă mai leagă două cuvinte.