Pas cu pas spre casa noastra
aia veche
smulsa via-n poam'albastra
cu pereche
Daca ma intrebi pe mine
te astept
Tipa tare ca se-aude-aici,
in piept.
Este inima, stiut-a draga,
doare...
Ca de-atat ce-asteapta timpul
nu mai moare.

Pas cu pas catre gradina,
un picior
Mangaind tarana plina
de suspin si dor
Face-un pas si inca unu
mai razlet
Ei..., piciorul ca si plopu' ca si prunu'
-i indraznet
Crede el c-o sa te vada
chiar acum
Nu te vede si il doare,
ce nebun...

Pas cu pas, da' hai la dealu' scolii
ca sa vezi
Hai sa numaram stejarii
aia verzi
S-adunam o mie de-ntrebari
aiurea
Sa dansam in mandre hori
cotroboind padurea
Robotind peste granitul de argint
si, iar mi-e dor,
de ce sa uit de ce sa mint...
de concasor

Si pas cu pas la pas cu amintire
draga mea
Acum noi oameni dintr-o fire
s-ar putea
Sa obosim si sa uitam de toate.
prea tarziu...
Sa coboram pe uliti sau prin spate.
prea pustiu...
Piciorul meu si inima si mana
nencetat
Asteapta saptamana, anu', luna
de-'Nviat
Ca la Crucele cornele de toamna
sa ne vedem cumva vreodata
iubita doamna...

Poezie dedicata bunei si iubitei mele prietene, Vali Ionescu