În mine nu-i nici Dumnezeu şi nici noroc
Şi nici prea multă fericire nu-i în mine
Căci Dumnezeu s-a prăpădit în foc...
Cică norocul stă pe vine
Şi dacă tot nu le mai am în mine
La ce folos, le mişc din loc.



În mine s-a născut din sărăcie
Un alt copil, mai bun şi mai frumos
Să facă ce-mi convine numai mie...
Nenorocit înfometat şi puturos
Schilod cu pielea atîrnată-n os
Să facă dintr-un leu o mie.



N-am învăţat să fiu nici bun şi nici cuminte
N-am învăţat să fiu decît fertil
Să-nsămînţez tot cerul cu cuvinte...
Îmi spune tatăl meu, umil:
'Tu-ţi dumnezeii mă-tii de copil
Nu ştii s-asculţi şi de părinte.



Unde-ai plecat lunatic printre ţări
Unde-şi sunt oasele-ndreptate
Acolo unde nu sunt mări
Acolo... să mănînci de toate
Dar o să vii tu fără doar şi poate
De un' te-ai dus în lumînări.



Eu ce să spun, găsesc că tata
Ar fi avut dreptate într-un fel
Că de-ar fi fost mai bună sapa
Aş fi rămas aici cu el
Să-mi construiesc o casă de oţel
Să-mi sap la bătrîneţe groapa.



De ce m-am dus la şcoală ca un prost
De ce-am mîncat bătăi în cap
Avea şi tata brînză, n-avea rost
N-avea nici masă nici dulap...
Şi m-aş fi prefăcut că scap
De Dumnezei în zilele de post.



Aş fi jucat o piesă într-un rol
Crescut ca un cuvînt de jale
Vîndută unui scriitor pe-un pol
M-aş fi-nchinat măriei sale...
Tată, dă-mi tu şi astăzi de mîncare
Dă de mîncare sufletului gol.



De ce-am înfometat atît de greu
Cu balele întinse pe-o felie
Mă doare timpul... timpul meu
Îmbătrînit, cu riduri şi chelie
Cu Sfînt Ion şi Sfînt Ilie
Al dracu' timp... ce derbedeu.



Şi cînd s-o stinge tata oare
O să mai sărăcesc un pic
Cu Dumnezeu în Postul mare
Cu Dumnezeul cel pitic
Lipit cu timbru pe un plic
Cerîndu-mi mie îndurare.



Şi cînd s-ar stinge mama-n zi de mai
O clipă l-aş striga de pe pămînt
Să-i spun că de noroace nu-i bai
Să-i spun că el e doar cuvînt
Întortocheat în Iaduri şi în vînt
Şi izvorît din mine către Rai.



În mine nu-i nici Dumnezeu şi nici iubire
După o viaţă-ntreagă pe cărări
Şi nici o rugăciune de mărire
Şi nici icoane sau cîntări
Nici de mîncare şi nici mări
Şi nici prea multă fericire.