Cred în Dumnzeu. N-am făcut-o dintotdeauna, nici cu preponderenţă, simplu, deliberat, nu mă lamentez, sunt împotriva bisericii ortodoxe şi catolice, popii mi se par penibili, mincinoşi, avari, papa de la Roma este un bişniţar de suflete (mă refer strict la funcţie), icoanele sunt ridicole, iar minciuna înfloreşte fericită ca un ghiocel de primăvară. Premeditat, capii bisericii pocesc numele lui Dumnezeu pentru o aşa-zisă bunăstare. De la Cruciadele criminale pînă la cumpărarea indulgenţelor, de la inchiziţie pînă la cutiile milei, de la preoţii corupţi şi aserviţi pînă la cei catolici necasătriţi care predau taina casătoriei tinerilor însurăţei, acest complex inevitabil este o mistificare şi un blestem fatidic pentru o societate supusă, aşadar, unui adevăr cu totul şi cu totul ne-revelat. "Singurul adevăr revelat este însuşi Dumnezeu" ne spune Petre Ţuţea şi deh, cuvîntul lui nu e lege. Haideţi totuşi să medităm împreună să vedem dacă e aşa ori ba.
Biserica catolică a adoptat şi nu renunţa la ideea titulaturii papei de la Roma. (este a doua oară cînd scriu papa cu "p" mic, e intenţionat dragii mei, nu cred că acestă funcţie este importantă pentru mine într-atît încît să o tratez cu un "P" mare) Titlul papal este următorul: VICARIUS FILII DEI. În traducere asta ar insemna: înlocuitorul fiului lui Dumnezeu. Un fel de soia, înlocuitoarea de succes a cărnii. Un fel de diazepam înlocuitor de fenobarbital. Înţelepciunea umană a decodat titlul ales pare-se cu mare precizie şi.... iată ce am aflat. După cum ştim alături de cifrele arabe există cele romane. Dacă echivalăm fiecare literă din titlul papal cu o cifră romană, rezultatul este următorul:

V=5 F=0 D=500

I=1 I=1 E=0

C=100 L=50 I=1

A=0 I=1

R=0 I=1

I=1

U=5

S=0

---- --- ----

112 53 501

Suma...surpriză: 666. Iată ce ne spune Biblia in Apocalipsa dupa Ioan 13:18 despre acest număr: "Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase". Şocantă descoperire nu? Întrebarea firească ar fi acum: cum de omenirea acceptă această chestiune atît de lejer, avînd în vedere că majoritatea creştinilor cunosc interpretare de faţă, destul de veche istoric vorbind. Păi o acceptă de teamă. De teama de moarte veşnică, de teama teribilă de blasfemie, de teama de carnagiu mental, de teama răsculării lui Abel împotriva lui Cain, ieşit practic din pămîntul care îi revendica sufletul şi din sîngele care plîngea către Dumnezeu.
Scorpia aşadar nu e îmblînzită ci "îmblonzită", împopoţonată şi adaptată unei tradiţii temporale. Icoane domnilor, icoane ne trebuiesc, peste vreun an o să avem o icoană cu Madonna, cîntăreaţa, că şi ea face acţiuni caritabile prin Africa. Şi dacă tot vorbim de icoane, hai să fiu explicit şi în această privinţă. Multă lume nu ştie că expresia "chip cioplit" apare de 25 de ori în Scripturi. Să dăm cuvîntul Bibliei în cîteva exrimări sugestive:
A Doua carte a lui Moise: Cap. 20
4. Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt în apele de sub pământ!
Isaia:
Cap. 42
8. Eu sunt Domnul şi acesta este numele Meu. Nu voi da nimănui slava Mea şi nici chipurilor cioplite cinstirea Mea".
Leviticul - cartea a treia a lui Moise
Cap. 26
1. Să nu vă faceţi idoli, nici chipuri cioplite; nici stâlpi să nu vă ridicaţi; nici pietre cu chipuri cioplite cu dalta să nu vă aşezaţi în pământul vostru, ca să vă închinaţi la ele, că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
Osea
Cap. 11
2. Cu cât Eu îi chemam, cu atât fugeau de dinaintea Mea şi jertfeau baalilor şi aduceau tămâieri chipurilor cioplite de idoli.
Psalmi
Cap. 96
7. Să se ruşineze toţi cei ce se închină chipurilor cioplite şi se laudă cu idolii lor.

Sunt indignat şi mi-e scîrbă. O scîrbă precum cea a dezvirginării. Ce spuneţi de celebrarea duminicii drept zi de odihnă? Însăşi Biblia ortodoxă după cum urît a numit-o această prăpăstioasă biserică, recunoaşte că prima zi a săptămînii este duminica şi nu lunea, deci ziua de odihnă, aşa numitul Sabat, este sîmbăta. Pentru cei care nu sunt convinşi, vă invit să vă aduceţi aminte în ce zi a săptămînii sărbătorim Paştii. Din nou trec la Biblie:
Sfânta Evanghelie după Luca
Cap. 24
1. Iar în prima zi după sâmbătă, foarte de dimineaţă, au venit ele la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră.

Sfânta Evanghelie după Marcu
Cap. 16
2. Şi dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt.
Din nou, multă silă. Ne îndreptăm atenţia către pomelnice, botezuri şi cununii. Şi uităm ceea ce este cel mai important, însuşi cuvîntul lui Dumnezeu.