Că m-am întîmplat să fiu prin pustiu şi prin comete
Rătăcit cu ochii printre-ale tale voluptoase plete
Şi se întîmplă să mă port spre galaxii de lapte si de miere
Muşcand din marul lui Adam cu lacrimi şi putere...
E pentru că eşti ca un dans de valuri la apus de soare
Un dans cu voalul mişelit de taine-ntrebătoare
De roşul cel fiebinte al sîngelui ce clocoteşte
De vîntul ce te-atinge şi de lumina care te iubeşte.


Că m-am întîmplat să fiu un sclav înlănţuit în vise
Clarvăzătorul tutror mişcărilor de mîini întinse
Şi se întîmplă să fiu fermecat de o diavolească vrajitoare
Cu dansul ei ca zborul rupt, călcat printre picioare...
E pentru că regretul s-a afurisit mai aprig, oh... iubire
Tu zbuciumată deznădejde, de chin şi fericire
De dezbrăcate ceruri de raze curbe, spulberate
De chipuri ce se scurg pe mîinile-ţi pictate.


Că m-am întîmplat să fiu în dansul tău tăcut şi răzvrătit
În ritm dictat de-un coregraf perdant şi ipocrit
Şi se întîmplă să n-am picioare şi nici cadenţă
Sunt azvîrlit în vise, iar tu ştii, în iad şi penitenţă
E pentru că tu nu eşti tu, eşti însuşi dansul tău
Un dans născut din mama "vorbă" şi tatăl "hău"
De negre zămisliri ce mistuiesc nimicul plin de viaţă
De păsări înnecate în clopote de gheaţă.