Sunt trist ca o planetă aruncată-n Univers
Şi nedescoperită
Ca un cuvînt greşit în strofă sau în vers
Precum o carte infinită.

Sunt trist ca mîna care scrie fără ea
Cu sînge
Precum un val de flăcări şi de catifea
Ca îngerul ce plînge.

Sunt trist că nu mai ştiu să rîd de mine
Să zîmbesc
Că numai inima tăinuitor mă ţine
Cînd scriu şi cînd iubesc.