Imarginal

Author: Iulian /




In perspectiva realitatii numim drept si fapt de drept ceea ce ne indeparteza de propriile credinte si vreri. Eu cred ca nu exista nici un punct in care m-as confunda cu negarea negatiei ca adevar de facto, nici nu negociez; nu e vina lui Tutea, nu mi-a impus el sa cred in adevarul revelat ca adevar absolut. N-ati inteles nimic, nu-i asa?
M-a provocat cineva sa vorbesc despre imaginatie si realitate, despre real si imaginar, despre real si ideal. Pentru cei care habar n-au despre ce este vorba. Imaginatia este un proces psihic primar bazat pe niste secundare (senzatii, perceptii, reprezentari) dar care isi gaseste sursa de motivatie in celelalte "ceva-uri" ale mintii noastra umane. Fertila dar imprecisa, de neexploatat si de neinteles, aceasta din urma ne lasa liberi sa visam. Psihanaliza ne-a aratat, cat de marginal se poate, ceea ce inseamna imaginatie, "they have to be some boundaries" chiar daca imaginatia n-are limita. O numesc asadar IMARGINANATIE. Credinta ca realitatea fosilizata in istoria omenirii noastre de mult apuse, doveditoare de inventii si piramide, claditoare de nave spatiale atat de aluminizate si elecrizate, generatoare de razboi si foamete, este doar o formidabila definitie a imaginatiei psihanalitice. "Faptizarea" ireprosabil de tangibila a lui homo sapiens la patrat ne-a indepartat de fantezie, de vis si de zbor. Imaginatia ca si teorema din manualul lui Neveanu este supraponderala in cantitate dar anorexica in calitati.
Hai sa vedem asadar ce este imaginatia, dupa mine, mancatorul de salata verde, bautorul de sifon si cumparatorul de obiecte la 35 de mii de lei. Merg inapoi pe urmele omului care a inventat roata, credeti voi ca el si-a limitat imaginatia la roata? Ceea ce a putut face a fost sa salveze din mecanismele naturii in propriul eu cate ceva rotund, sa le mestece in creieri si sa scuipe pe pamant lucrul care ne poarta astazi peste drumuri. Si de ce n-a inventat o super roata? Una mai interesanta cu proprietati fizic nemaigsite in realitate. Fiindca aceeasi natura nu i-a permis, nu pentru ca imaginatia lui a sufeit de putinatate si s-a spalat pe maini de dupa vis, ca ar fi incaput intr-un borcan cu secvente disparate de imagini, sunete, miscari, cadre, gusturi si transpiratie.
Descrierea propice a imaginatiei nu este visul si nici deprinderea si abilitatea de a inventa. Imaginatia si fantezia nu sunt marginale, chiar daca fantezia insasi este partea reziduala a imaginatiei. Ah....nici asta nu e clar: de ce ar fi fantezia groapa de gunoi a imaginatiei. Pai este, pentru ca numai noi stim cate aripi ne-am imaginat sa avem si nu le avem pentru ca le-am trimis in portofelul de rezerva a ceea ce nu putem face....
Ratiunea de a fi a imaginatiei este realitatea, deoarece din realitate ne tragem sursa de stimuli necesari. Dar si realitatea noastra este imaginatia in sine, ceacare ne-a pus sa gandim practic chiar si in vis. Noi am facut pe aceast punct de univers, dovada practicismului indiferent ca
am crezut au ba in cele visate. Pana si ISUS, sarmanul purtator al pacatelor noastre s-a vazut in carne si oase ca o nevoi, ca o necesitate impusa imaginatiei oastre si nu IMARGINALULUI. Cuvantul si el. Eu.....si eu!
Continuarea acestei prelegeri in scurt timp.

0 comentarii: